Postări etichetate cu "Turkmenistan"
În Turkmenistan nu poţi scoate bani de pe carduri străine
Am plecat spre Așgabat pe la ora 9 dimineața. Aveam de străbătut peste 500 de kilometri, inclusiv prin deşert, și se anunța o zi toridă. Am avansat rapid și, după aproximativ o oră, am ajuns în Balkanabat, unde ne-am oprit pentru a face rost de bani turkmeni. Am găsit zona cu băncile, Molo s-a dus să scoată bani, iar eu cu Nicu ne-am apucat să schimbăm filtrul de aer. Dar surpriză: Molo nu a fost primit în bancă în sandale. Un funcționar i-a cerut să își cumpere pantofi și apoi să se întoarcă. A mai încercat apoi și la celelalte două bănci și a revenit cu două vești: una bună și una proastă. Cea bună, a fost primit în bancă în sandale, iar cea proastă, nu putem scoate bani de la ATM sau de la ghișeu, întrucât băncile din Turkmenistan nu pot lucra cu carduri străine, chiar emise sub sigla...
Turkmenistan – 50 de ghișee într-o singură vamă
În vama turkmenă, la ora 9.00, pașapoartele au fost strânse de un ofițer turkmen, care ne-a făcut semn să așteptăm. Am fost împărțiți în două grupe: cei care au deja viză, printre care și noi, și cei care au doar scrisoarea de invitație și trebuie să obțină viza în vamă. Apoi au început discuțiile între noi și autorități și am constatat din nou că limba rusa este la ea acasă și Molo este singurul din tot grupul care o vorbește. În clădirea vămii am fost chemați în grupuri mici, pe mașini, la un ghișeu unde ne-a fost verificată identitatea și valabilitatea vizei emise la București. Fiecare a primit câte două formulare, declarația vamală, în engleză, cu rubricile obișnuite. Le-am completat, un tip le-a strâns pe toate și le-a dat unui ofițer. Mai departe, la un alt ghișeu, am plătit o taxă de intrare în Turkmenistan în valoare de 10 dolari...
Două zile pe Marea Caspică, până în Turkmenistanul fără semnal, fără net, fără…
Chiar a doua zi după ce am ajuns în Baku, capitala Azerbaidjanului, am fost cu un băiat de la hotel să căutam portul de unde pleacă feribotul către Turkmenistan. Acolo am dat peste un tip tânăr, nu foarte înalt, cu o faţă smolită şi rotundă, cu ochii mici şi negri. Se uita la noi, ne studia. Era dotat cu un telefon cu tastatură qwerty şi avea mereu o cască în ureche. Primea şi dădea telefoane încontinuu. Sau asta voia să arate… Mi s-a părut cam ciudat, dar l-am întrebat dacă ştie de vreun bac. Imediat mi-am dat seama că am dat peste cine trebuia. A zis că va primi informaţii despre feribot mai târziu. Noi voiam să mai stăm o zi în Baku, aşa că am stabilit să venim a doua zi să întrebăm. A doua zi, duminică, era linişte totală în port. Nici urmă de Ismail (aşa-l chema pe...
