Postări etichetate cu "Lumina pentru România"
Cum a fost și ce va fi.

Cum a fost și ce va fi.

2014 a început cu multe gânduri, hărți și calcule. Majoritatea au rămas în București, puține și-au găsit locul în ceea ce avea să fie de fapt 2014. Prieteni mai vechi sau mai noi, mai cunoscuți sau mai puțin, vor să știe ce și cum a fost. Nici eu nu prea știu, încerc să aflu. Știu însă ce va fi.   Aventura pe două roți s-a dus și eram “dator cu o încheiere”. Nu am să fac aici o listă cu lucrurile petrecute sau învățate, deși aș avea material destul. Va fi timp și pentru asta, poate, în lungile nopți de iarnă. Firește, au fost cele mai intense zile din viața mea. Zile care s-au dus repede, în șaua bicicletei, printre casele oamenilor sau în singurătatea munților. Trecând granițe în aceeași țară, căutând un loc de cort sau un ghișeu poștal de la care să trimit poezii de dragoste unei fete...
Dobrogea...

Dobrogea…

Am revenit în România administrativă prin Vama Veche, fix dar fără să vreau, de 1 Mai. După liniștea din Balcic și Șabla, aglomerația nu este prima mea dorință. Am iarăși noroc, în Vamă este și Cristi, care mă găzduiește la Papion Vama Veche, o locație faină și liniștită. Avem timp de o vorbă și mă pot pregăti pentru următoarele zile. Recalibrez bagajele și mai renunț la câteva lucruri. Evident, voi evita drumul și stațiunile de pe Litoral și voi pedala pe drumurile mai prăfuite. Într-o primăvară superbă vreau să redescopăr creuzetul de neamuri și istorii numit Dobrogea. Pe 2 mai am plecat din Vamă spre Limanu, via 2 Mai. Fac un mic ocol pe la peșteră și ajung în Mangalia pentru a descoperi amprenta musulmană. Încep cu moscheea și cimitirul Esamhan Sultan, ridicată în anul 931 după calendarul musulman. O bijuterie, aflată în spatele șoselei pe care toți se grăbesc...
De ce și pentru ce.

De ce și pentru ce.

Înainte și mai ales după ce am demarat Lumină pentru România, am primit tot felul de întrebări. La unele am răspuns deja, la celelalte o fac acum. Toate adunate aici, De ce și pentru ce Lumină pentru România. De ce Lumină pentru România? Pentru că mi-am propus să fac lumină în viețile românilor care încă mai trăiesc în întuneric. Pentru că vreau să aduc la lumină realitățile din România, așa cum le văd eu de pe bicicletă. Mă refer aici nu doar la România administrativă, ci și la Chișinău, Cernăuți sau Balcic. De ce lumină? Pentru că fără ea nu poți vedea și gândi limpede. Sunt mulți români care trăiesc la lumânare sau lampa cu gaz și este greu să mergi înainte pe întuneric. Cum vei alege oamenii? Este greu să alegi, fiecare viață este unică. Am făcut o lungă documentare pe internet și cu ajutorul prietenilor. Aștept în continuare informații...
Dobrogea de Sud

Dobrogea de Sud

Am fost întrebat “De ce Balcic?” sau “Ce cauți în Bulgaria?” Simplu. România nu se oprește la o fâșie de pamânt în care un tractor bagă discul la câteva zile sau săptămâni. România este și dincolo de linia asta, acolo unde au fost sau mai sunt suflete românești. Am trecut așadar în Dobrogea de Sud pe la Silistra, venind de la Călărași – Chiciu cu bacul. Bac e cam mult spus, de fapt e o plută metalică împinsă de vaporașul Perla. Traversarea Dunării a fost un prilej de a mă bucura de priveliște, dar și o șansă de a afla ce se mai întâmplă în zonă. Probleme cam ca peste tot, așa cum afli la o țigară. Ar fi bun un pod sau un tunel care ar trebui să lege, mai întâi, Muntenia de Dobrogea, și apoi România de Bulgaria… Proiectul este blocat de ani buni pe undeva și, până...
Lumină pentru România - ziua 2

Lumină pentru România – ziua 2

După o noapte petrecută între Argeş şi Dunăre, înconjuraţi de simfonia păsăretului, ne trezim pe la 8. Un mic dejun rapid, o cafea fără cofeină şi încep sarabanda bagajelor. În graba plecării nu le-am aranjat aşa cum ar fi trebuit şi acum trebuie să mă ocup şi de asta. Deşi mi-aş fi dorit să le pun pe cămătării, lucrurile trebuie aşezate astfel încât greutatea lor să fie echilibrată stânga-dreapta şi faţă-spate, deci ciorapii se vor pierde printre chei, presa de lanţ şi ceva şurubăraie, iar uleiurile de lanţ şi anvelopele cu crampoane au ţinut companie tricourilor şi sandalelor. Băieţii îs deja gata de plecare, în timp ce eu mai am de lucru la genţi. Alte mici reglaje la biţă şi ies pe traseu înainte de 12. Planul pentru azi este să ajung la Călăraşi, iar pe drum să străbat satele de pe malul lacului Mostiştea. Nu cred că vom avea...