Postări etichetate cu "Azerbaidjan"
Baku, cu oamenii lui prietenoşi, se pregăteşte de JO2020
Suntem de trei zile în Baku. Inițial trebuia să stăm doar două zile și o noapte, dar destinul a vrut să ne ofere mai mult decât ne așteptam. Deși mulți am aflat despre Baku, capitala Azerbaijanului, cu prilejul recentei ediții a Eurovisionului, sunt convins că aceste însemnări vor aduce ceva nou și sper că veți dori să ajungeți aici. Experiența azeră nu a început prea plăcut. Dacă ajungeam cu zece minute mai devreme în vamă, reușeam să trecem fără probleme și nu mai așteptam zece ore. Vizita la Gobustan, la vulcanii noroioși, ne-a adus din nou zâmbetul pe buze. Ne-am îndreptat voioși spre Baku, pe o autostradă din ce în ce mai aglomerată. Mulţi şoferi ne făceau semne de prietenie, ne salutau cu farurile sau ne claxonau. Cel mai haios a fost un proprietar de Mercedes-Benz clasa C, care ne tot făcea semne către portbagaj. Am tras pe dreapta cu...
Dorelul azer a tăiat cablul la vamă. Aşteptăm de la prânz între ţări.
UPDATE: Am reuşit, am reuşit, am reuşit! Următoarea oprire: Gandja. La granița georgiano-azeră s-au strâns nouă echipaje Mongol Rally din Olanda, Belgia, Marea Britanie, Italia și noi, Dacioţii, din România, plus alte mașini care nu fac parte din raliu. Toată lumea așteaptă să se repare cablul taiat de un Dorel azer la cațiva metri de vamă şi din cauza căruia nu au ei internet. Oficialii azeri au început să caute repede soluții, pentru că nu vor să se trezească cu o mică Vama Veche plină de corturi pe aici, pe iarba frumos tăiată în complexul Qirmizi Kurpu. Aşa că l-au chemat pe Molo, care a devenit translatorul oficial între grănicerii azeri și echipele Mongol Rally, pentru că ştie rusă. Grănicerii au spus că au două variante de rezolvare a situației: să strângă toate actele noastre și ale mașinilor și să meargă cu ele la cel mai apropiat punct de trecere...
Cum era să ne plimbăm cu limuzina prin Baku, capitala Azerbaidjanului
De când suntem europeni cu acte în regulă nu prea ne-am mai stresat cu vizele. După ani în care eram strigați pe liste din trei în trei ore pentru o “intrate” în Occident, acum mergem cu buletinul prin Europa cea mare şi fără graniţe. Destul de banal, de altfel, ca şi cum ai bea bere fără alcool. Aşa că luatul vizelor pentru „stanuri” ne-a amintit de celebrele cozi pentru Schengen. Prima viză pe care m-am gândit să o luăm a fost cea de Mongolia. Pe principiul – să fim siguri că ajungem la destinaţie. Pentru că pe site-ul Ministerului nostru de Externe nu am găsit nici o ambasadă sau consulat în România, am scris la Ambasada Mongoliei din Sofia. Cei de acolo mi-au răspuns că nu are rost să batem drumul până la ei, deoarece avem reprezentanţăşi aici, în Bucureşti. Reprezentanţa este, de fapt, un consul onorific, doamna Rodica Pop,...
