Într- o țară plină de copii desculți, Moș Crăciun are mult de lucru. Atât de mult, chiar și pentru el, că nu reușește decât să cârpească pe ici, pe colo.
În cele din urmă, după clasicele întrebări și dubii, dacă merită, dacă chiar îi ajută, dacă lucrurile ajung la cine trebuie, îți dai cumva seama că nu are sens. Te apuci și tu de cârpit.
O faci pentru că simți, pentru că ai rămas tot copil, chiar dacă te joci cu excelu. Ai tot chef de ducă, de mers la colindat, chiar dacă cu 6 mașini.
Am cutreierat țara asta în lung și în lat, în sus și în jos. Cel mai mult pe jos și la cei de jos. Și Moșu chiar are treabă multă.
Oriunde ai cârpi cu Moșu, ai greși. Dar speri că vei putea schimba ceva, undeva, măcar pe cineva.
Poate pe unul din copiii care nu are nicio vină.
Și cauți zâmbetul acela al lor, pe care odată l-ai avut și tu.
Și speri că măcar unii, hai unul, să se ridice și să înflorească, să nu mai stea și el, ca noi, să cârpească.
Moș Cârpeală are zi full pe 24. Știm, pentru că zi de zi ne rugăm să vină mai devreme și să dea mai mult.
Iar când în sfârșit vine, e în trecere de-o noapte. E mai bine așa, avem noi șansa să îl ajutăm un pic. Zi de zi, cu o mică cârpeală.
De-a lungul anilor, l-am tot însoțit pe Moșu. Acum, de Crăciun, am ajuns la colindat pe la copiii din câteva sate de la marginea Bucureștiului, în județul Călărași: Podu Pitarului, Plătărești, Vasilați, Dorobanțu, Fundeni, Cucuieți.
Imagini surprinse de Ionuț Vlad, Oana Dobrinoiu și Iulian Angheluță. 23-24 decembrie 2015.
