După o zi de sâmbătă petrecută întreagă pe drumurile patriei (vorba lui Grigore, nu țara noastră este mare, noi suntem mici), am ajuns la unitatea de pompieri din Deva pe la 7 seara. Cu ajutorul lui Dan am obținut o remorcuță de la ISU pe care am atașat-o la Gheu. A fost iubire din prima clipă Mai stăm la o vorbă cu băieții de la ISU și plecăm. Nicu zice să merg înainte. Păi e sens interzis. Lasă mă, merge. Bine…
Intru pe sens interzis și bineînțeles că apare un polițist care ne oprește. Una alta, ar merge să scriem și noi ceva? Păi dacă vreți, scriem. 2 puncte amendă și 2 penalizare. Aveți dreptate, dar na… Ce-i drept, cred că arătam ciudat rău de tot. Ciufulit, bucuros, conduc o mașină cu număr de Bulgaria care trage o remorcă cu număr de MAI. Na, doar nu era să iau amendă cu remorca cu număr de MAI și pe drum către umanitară
Oprire de alimentare și iată că ne prinde noaptea la ieșirea din Deva. 3 mașini pline ochi cu oameni, scule, unelte și alimente, ne-am regrupat și cu Traian în Boșorod și am ajuns la stația de captare a apei. Ionel și Eronim deja ne așteptau la stația de captare a apei și mutăm oameni și bagaje în mașinile lor. 3 mașini de teren și 1 remorcă străbat noaptea forestierul spre Ursici. Pe la 11 ajungem la școală, Dan și Guv erau deja aici. Primul Peugeot Boxer încărcat cu 1,5 tone de echipamente care ajunge la Ursici
Prima noapte la Ursici sub un cer înstelat așa cum nu am mai văzut de ceva vreme… Noapte carpatină. Jos în vale se văd luminile din Țara Hațegului. Prieteni din toată țara ne-am adunat aici pentru a face lumină. Pentru moment lumina vine doar de la foc. Și din noi. Mai este doar 1 noapte.
Duminică 8 septembrie. Rând pe rând ieșim din sălile de clasă (da, am dormit pe jos printre băncuțe de lemn pe care am învățat și noi când eram mici și ne punem pe treabă. Pregătim echipamentele, punem de mâncare. Eu cobor cu Dan la vale în timp ce băieții încarcă echipamentele în mașina lui Eronim. Azi avem de lucru la primele 2 case.
Pe drum către Boșorod admirăm profilul superb al Retezatului. Pe la jumatea drumului ne întâlnim cu 2 bicicliști trași de un motociclist. Ciudată apariție Este Alexandra, voluntar la Lumină pentru Ursici Le luăm bagajele, ei continuă spre Ursici iar noi spre Boșorod. După ce am încărcat echipamentele din mașina lui Dan, revenim la școală , iar de aici la familia Toncea unde montăm primul echipament. Muncim din greu, este foarte cald, viespile ne dau târcoale, dar treaba merge bine. Pauză de masă, prilej de a savura o țuică făcută în casă alături de cârnați și brânză. Excelente. După masă avem parte de primul cutremur. Mic, scurt, dar vioi: a mișcat bine casa. Se cutremură Ursiciul după ce am făcut
Mă întorc la școală pentru a mai lua ceva scule și prind și cel de-al doilea cutremur. Pentru bucureștenii obișnuiți cu 6 grade, 4,7 pare puțin. Dar credeți-mă că s-a mișcat muntele iar bârnele de lemn ale școlii trosneau bine de tot… Trecem și peste asta, revin la casă unde băieții aproape au terminat. Mai avem de făcut ceva mici reglaje, dar grosul este făcut. Mutăm tabăra de creație la altă casă. Oricât am trage de noi, ne apucă noaptea și terminăm pe la 11.
Prima noapte se termină la foc, privind imaginile zilei proiectate pe dubiță. Savurez cea mai bună fasole cu costiță. Ce poate fi mai bun decât un Rouge de Roumanie pentru a sărbători victoria? Am scris o mică filă de istorie, așa cum ne-am priceput.
Este incredibilă senzația de prietenie, de camaraderie, de întrajutorare pe care o simt în fiecare clipă. Sunt oameni care au crezut în Lumină pentru Ursici și care s-au oferit voluntari. Suntem aici și muncim cu drag pentru oamenii din Ursici. Prieteni vechi și noi, vă mulțumesc fiecăruia pentru ajutor și încredere: Guv, Dănuț, Nicu, Vali, Traian, Mircea, Adi și lista este lungă. Voluntarii de la UniCredit care s-au mobilizat exemplar și muncesc din greu.
Oameni necunoscuți până acum m-au sunat sau mi-au scris și îi simt alături de noi, chiar dacă nu sunt aici. Tuturor și fiecăruia, gândurile mele bune sunt cu voi.
Aventura abia a început, mai avem 12 case.