14 iunie, Biserica Anglicană, București. După Dacioți până-n Mongolia, particip din nou la Street Delivery. Am stand, cum s-ar zice. De data asta cu Lumină pentru Ursici.

Super aglomerat cu organizatoricele, descoperind micul univers Word Press, abia am avut timp să postez câte ceva pe site. Dar m-am descurcat cumva și proiectul e public. Un gând timid de acum câțiva ani, uitat, a ieșit la lumină.

Am aranjat standul și aștept să vină întunericul. E cumva greu de explicat și poate de înțeles, dar întregul concept se bazează pe antagonia lumină – întuneric. În timp ce majoritatea sau toate proiectele Street Delivery înfloresc în timpul zilei, Lumină pentru Ursici are o viață scurtă dar intensă odată cu lăsarea întunericului. Îi mulțumesc lui Crăciun pentru ideea și ajutorul dat cu căsuțele și ne apucăm de treabă. Aprindem luminile în căsuțe, aprindem becurile și gata: am făcut lumină în Ursici. Mica noastră dioramă și mai cu seamă becurile sunt atracția străzii. Mă bucur nespus, am muncit foarte mult la ele!

Reacțiile sunt pozitive, sunt întrebat despre proiect, despre cum mi-a venit ideea. Mulți se miră că oamenii din Ursici nu au încă curent electric și folosesc lămpi sau lumânări. Și asta nu e totul, de-ar ști ei cum e iarna pe acolo…

Țuica din Ursici, de la familia Bărbuț, a fost vedeta serilor și am primit numai cuvinte de laudă pentru ea. Sau, cum se zice pe la ei, e cinstită, cu obraz… Nu cred că ajunge producția pe un cincinal la toți doritorii :-)

După 57 de ore petrecute în stradă, mai ceva ca la Revoluție, strâng și plec spre casă. Foarte obosit, dar totuși plin de energie și de optimism. A fost lansarea oficială/publică a proiectului și a fost greu. Greu de explicat și poate la fel de greu de înțeles de oameni. Dar nu mă las.

Peste câteva zile primesc un mail de la organizatori. Sunt invitat la Train Delivery, prima ediție. Nu știu exact despre ce e vorba, dar sună interesant. Mutăm Ursiciul în Gara de Nord. Ei care nu au nici străzi d-apoi gară… Merg, mai ales că e cu nașul ;-)

28 iunie, peron 14. Ora 17, Miorița sosește în Halta Ursici. Organizatorii mă ajută cu un cărucior CFR să transport recuzita. Începem punerea în scenă, de data asta suntem antrenați și merge mai repede. Apare și Seba cu Ucraina care se încadrează perfect în peisaj. Cred că am văzut chiar o surată de-ale ei într-o gospodărie din Ursici.

Aceeași lume bună ca la Street Delivery, la care se adaugă și călătorii din Gară. O experiență interesantă. Din nou mi-am dat seama ce aproape suntem unii de alții și cât de puțin ne lipsește să fim oameni și în afara unor asemenea evenimente.

Am proiectat imagini din Ursici și toți au rămas impresionați de frumusețea locurilor. Asta este și una din ideile proiectului, ca cei care nu ajuns în Țara Hațegului sau în Ursici să o facă cât mai curând, de preferință împreună cu noi :-)

Sâmbătă am stat toată ziua la povești, am servit țuica din Ursici și am făcut planuri pentru tura cu biciclete din septembrie, la care oricine este binevenit. Ora 23 a venit foarte repede și a trebuit să dăm stingerea în Ursici.

Au fost pentru mine 2 evenimente faine și 5 zile foarte grele, dar pline de energie pozitivă. Am cunoscut mulți oameni minunați care au avut răbdare să asculte povestea și au contribuit la Lumină pentru Ursici. Am reușit să strângem pentru Ursici primii 2.000 de lei pentru care vă mulțumesc din suflet.

Iulian Delivery