Luni 9 septembrie. Zi cu soare și oameni plini de energie. Este prima și singura zi când efectivul nostru va fi la maximum, 23 de voluntari. Oamenii din sat sunt nerăbdători, sunt asaltat de telefoane și de vizite la școală, fiecare vrea să fie sigur că nu îl vom uita și că ajungem la el cât mai curând. Le înțeleg neliniștea, au fost de atâtea ori păcăliți de autorități și nu numai. Îi liniștesc, bem o țuică și le promit, din nou, că voi fi ultimul voluntar care va pleca din sat. Bineînțeles după ce treaba este făcută.

Ne-am împărțit ad-hoc în 2 echipe, încărcăm oamenii și echipamentele în Dacia papuc albastră și în Gheu și purcedem către primele case, la familiile Râmbetea și Badea. O să fie ceva de tras, la fiecare dintre ele sunt de montat câte 5 becuri.
Căldură mare, deși ne apropiem de jumătatea lui septembrie și suntem la 1.000 metri înălțime. Azi nu am mai uitat și am încărcat și Aqua Carpatica, mai mult decât binevenită în condiții de efort.
Descarcăm materialele, iar echipele se pun pe treabă. Revin în tabără, unde fetele s-au pus deja pe gătit. Dragele de ele, în fiecare zi ne răsfață cu tot felul de bunătăți.

A sosit și echipa de la Hunedoara TV, prima televiziune care urcă aici și care va realiza un material despre acțiunea noastră. Ajungem la familia Badea unde băieții deja au integrat panoul în construcția casei și se apropie de final. Guv a avut o idee foarte bună și cred că va fi cel mai frumos panou dintre toate :-) A fost greu, mai ales lupta cu viespile care dau mereu târcoale. Ursicenii spun că nu au mai văzut de mult timp o asemenea invazie (sunt foarte multe, iar majoritatea au între 3 4 cm lungime) și că este semn de iarnă grea…

Filmare, dau un interviu și mergem mai departe către familia Urșic, prima casă din sat care a avut lumină solară. Echipa TV îi ia un interviu și lui Guv, care explică cum funcționează sistemul, și lui Urșic Ioan, beneficiarul ;-)
Plecăm spre școală, Guv, Dănuț și Nicu trebuie să coboare în această seară pentru a ajunge la București.
Mă sună Ciprian și Remus de la Replica Hunedoara / Evenimentul Zilei, se apropie de Boșorod. Cobor să îi iau, iar pe drumul către Ursici stăm de vorbă despre sat, proiect și nu numai. Oameni faini, cu școala vieții…
Ajungem la familia Luculescu, cea de-a treia casă unde voluntarii au terminat de montat sistemul. Presa face poze, stă de vorbă cu voluntarii și cu mine. Suntem cinstiți de nea Ion Luculescu cu o țuică, la fel de bună ca și la celelalte case. Aici toți își fac țuică în casă și fiecare are propria sa rețetă. De pildă, nea Ion mai adaugă afine sau vișine.

Se apropie seara și îi conduc pe Ciprian și pe Remus la mașina lor, lăsată jos în vale lângă stația de captare a apei. Îmi iau rămas bun de la ei și urc împreună cu noaptea către Ursici. Singur în mașină, beau o țuică și am o stare de bine cum nu am mai avut de mult timp. Sunt alături de oameni minunați, prieteni vechi și noi, care au crezut în mine și în fapte bune. S-a mai dus o zi, suntem iar în fața focului. Obosiți, dar mulțumiți. În Ursici 4 case au lumină.