Parfumaţi cu benzină şi cu rezervorul suplimentar pe repaus « Blog

Miercuri seară, în loc să-şi facă bagajele, dacioţii m-au dus la petrecere, de Ziua Naţională a Mongoliei. Aveam aşa un chef de drum, de aventură şi, când colo, m-am trezit la o sindrofie. În noaptea dinainte de plecare am visat raliuri, prima zi, drum întins, serpentine, grohotiş… eh, vise de maşină. Dimineaţă eram gata, gata, zâmbeam până la urechi (vorba aia, nu degeaba mi se spune “Zâmbetul lui Iliescu”), aveam rezervoarele pline, roţile de rezervă prinse pe portbagaj. La ora 9.00 ar fi trebuit să bage cheia în contact, să apese pe pedala de acceleraţie, pe ambreiaj şi vrrrrrummmm. Dar au venit fanii, prietenii, televiziunea, ne-am filmat, ne-am fotografiat, ne-am pupat, de n-am mai plecat.

Pe la ora 13.00 abia intram pe autostrada Bucureşti-Piteşti, băieţii erau deja fierţi, deşi îmi deschiseseră geamurile la maximum. Dar ştiţi voi cum e cu geamurile la Dacie, maximum e doar până la jumătate în spate. Speram să apese Iulian pe acceleraţie, dar, cu pedala la pământ, la 100 la oră, cu vânt din faţă, nu prea trăgeam. Îmi era ciudă că tot ce puteam face la viteza aia era să scot aburi fini de benzină care s-au împrăştiat rapid prin toată maşina.

Bine că s-au oprit în Piteşti, că abia îmi mai trăgeam sufletul. În centrul Piteştiului a venit la noi un domn inginer, cu trei Dacii, şi ne-a povestit starea drumurilor din Asia, de acum 20 de ani. O doamnă la vreo 60 de ani, care auzise de noi la Radio România Actualităţi, partenerul nostru radio, a venit şi ne-a urat drum buni. Dar cea mai cea m-am simţit când m-a claxonat un Porsche 911. Şoferul, pasionat de raliuri, auzise de băieţi şi a vrut să facă nişte fotografii cu noi. El se aştepta să fiu preparată, o adevărată maşină de raliu şi a rămas surprins să vadă că sunt 100% Dacia.

Şi aşa clasică am urcat dealurile de după Drobeta şi Orşova. Când începi să urci sau să cobori, simt cum iese toată benzina din mine. Dar nici nu îmi imaginam că asta e nimic pe lângă ce avea să mi se întâmple peste noapte. Am ajuns la Gărâna pe la 2 noaptea, băieţii au tras la cort, eu eram liniştită, motorul se răcea şi el, deşi nu a fiert pe drum, dar… rezervorul suplimentar a început să piardă benzină, ieşea benzină pe la un ştuţ, de la prea plin. Azi, la ora 11 dimineaţa stăteam într-o baltă de benzină. Acum rezervorul suplimentar e gol, au tras dacioţii toată benzina pe rezervorul principal, vreo cinci litri şi cu furtunul. Până la Praga îi ajut eu să ajungă, dar mai departe trebuie să decidă ei ce fac cu rezervorul ăla de Canada. Parcă nu ar şti băieţii că nu tot ce-i pentru export e şi bun.

Mâine dimineaţă plecăm spre Praga.