Dacioţi
Miorița și legenda celor trei prezoane
Am scos sâmbătă Miorița din țară. A fost prima ei ieșire dincolo de granițele României. Nu știm cum aștepta ea momentul, dar noi aveam ceva emoții cum ne apropiam de Cenad, punctul de frontieră pe unde am trecut în Ungaria, din cauza celor trei prezoane. Toată lumea – prieteni, oameni de pe Facebook, de pe site – ne spusese că nu se poate trece granița cu o mașină cu trei prezoane. Când am căutat pe internet am găsit aceeași informație: sigur nu poți trece dincolo cu trei prezoane. Deși Molo a vorbit la Poliția de Frontieră, iar cei de acolo l-au asigurat că nu este nicio problemă, gura lumii… Dar s-a dovedit că povestea cu trei prezoane nu-i altceva decât o baladă, fatalism mioritic. Nu numai că am trecut granița fără să ne întrebe nimeni de prezoane, dar grănicerul ungur, un tip solid cu ochelari de soare ca de motociclist, a fost...
Parfumaţi cu benzină şi cu rezervorul suplimentar pe repaus
Miercuri seară, în loc să-şi facă bagajele, dacioţii m-au dus la petrecere, de Ziua Naţională a Mongoliei. Aveam aşa un chef de drum, de aventură şi, când colo, m-am trezit la o sindrofie. În noaptea dinainte de plecare am visat raliuri, prima zi, drum întins, serpentine, grohotiş… eh, vise de maşină. Dimineaţă eram gata, gata, zâmbeam până la urechi (vorba aia, nu degeaba mi se spune “Zâmbetul lui Iliescu”), aveam rezervoarele pline, roţile de rezervă prinse pe portbagaj. La ora 9.00 ar fi trebuit să bage cheia în contact, să apese pe pedala de acceleraţie, pe ambreiaj şi vrrrrrummmm. Dar au venit fanii, prietenii, televiziunea, ne-am filmat, ne-am fotografiat, ne-am pupat, de n-am mai plecat. Pe la ora 13.00 abia intram pe autostrada Bucureşti-Piteşti, băieţii erau deja fierţi, deşi îmi deschiseseră geamurile la maximum. Dar ştiţi voi cum e cu geamurile la Dacie, maximum e doar până la jumătate în...
Mioriţa has left the country
Peste mai puţin de două ore, la 9.00, plecăm din faţa Casei Presei din Bucureşti către Mongolia. Molo, Iulian, Nicu, Mioriţa, ursul, Copilu’, un motan mov… şi cine ştie cine se va mai alipi pe drum. La început eram doar noi, cei trei dacioţi, şi maşina. Acum parcă suntem muzicanţii din Bremen. Din Bucureşti mai facem popas azi în Piteşti, Craiova, Drobeta, Gărâna (la festivalul de jazz). La Gărâna stăm până sâmbătă, când plecăm spre Praga. Pe 17 iulie, dis de dimineaţă, luăm startul oficial în raliul umanitar Mongol Rally. Traseul nostru ne va aduce prin Bucureşti, dar numai cât să ne luăm restul bagajelor şi să fugim repede tot spre est până când vedem numai iurte în faţa ochilor. Mioriţa e gata de marea aventură, are un portbagaj marca La Hala (băieţi, vă mulţumim), un rezervor suplimentar, circuit electric schimbat, plasă pentru protecţia parbrizului şi, ca orice Dacie care...
Chiar plecăm cu o Dacie în Mongolia şi le mulţumim prietenilor pentru asta
Am apărut la TV, ne-am auzit la radio şi ne-am văzut în presa scrisă sau online. Deşi am răspuns la multe întrebări, mai sunt lucruri nespuse şi oameni cărora vrem să le mulţumim. Chiar plecați în Mongolia cu o Dacie 1310? Cu ce vă întoarceți? Unora nu le vine să creadă, iar alții au pus pariuri dacă ajungem sau nu. Da, plecăm, chiar peste trei zile, iar de întors ne întoarcem cu Transsiberianul. Câțiva litri buni de vin, de țuică sau banii pe două-trei tricouri nu sunt prețul acestei expediții. Costă mult mai mult. De aici apare inevitabil următoarea întrebare: plecați pe banii Dacia, nu-i aşa? Nu, nu suntem sponsorizaţi de francezi, deşi nu ne-ar fi deranjat să ne ajute cât de puţin. Lucrând la acest proiect ne-am redescoperit și am descoperit oameni frumoşi. Am primit diverse cadouri, de la scule pentru mașină până la un radiomp3, țuică sau un...
Prima mea Dacie
Am prins și m-am deprins cu Dacia încă de când eram copil, de la începutul anilor ‘80. Deşi eram mic nu pot uita singura mașina care circula pe șoselele patriei noastre socialiste. Daciile erau teoretic identice, dar nu găseai două la fel. Chiar dacă erau cumpărate în același timp, cu banii depuși la CEC, aveau aceeași culoare şi numere de înmatriculare consecutive, era ceva diferit la ele. Luftul de la ușa față nu era la fel cu cel de la mașina vecinului de bloc. Chederul de la portbagaj era mai scurt sau mai lung. Şi multe altele. Mai erau Daciile galbene tip taxi, cu pătrățele negre și telefon 953 vopsit direct pe tablă. Într-o seară de toamnă, în 1985, mă întorceam din Vama Veche, pe vremea când din 2 Mai ți se cerea buletinul ca să treci mai departe către una din puținele gazde. La Gara de Nord era plin...
