Dacioţi
Turkmenistan – 50 de ghișee într-o singură vamă
În vama turkmenă, la ora 9.00, pașapoartele au fost strânse de un ofițer turkmen, care ne-a făcut semn să așteptăm. Am fost împărțiți în două grupe: cei care au deja viză, printre care și noi, și cei care au doar scrisoarea de invitație și trebuie să obțină viza în vamă. Apoi au început discuțiile între noi și autorități și am constatat din nou că limba rusa este la ea acasă și Molo este singurul din tot grupul care o vorbește. În clădirea vămii am fost chemați în grupuri mici, pe mașini, la un ghișeu unde ne-a fost verificată identitatea și valabilitatea vizei emise la București. Fiecare a primit câte două formulare, declarația vamală, în engleză, cu rubricile obișnuite. Le-am completat, un tip le-a strâns pe toate și le-a dat unui ofițer. Mai departe, la un alt ghișeu, am plătit o taxă de intrare în Turkmenistan în valoare de 10 dolari...
Două zile pe Marea Caspică, până în Turkmenistanul fără semnal, fără net, fără…
Chiar a doua zi după ce am ajuns în Baku, capitala Azerbaidjanului, am fost cu un băiat de la hotel să căutam portul de unde pleacă feribotul către Turkmenistan. Acolo am dat peste un tip tânăr, nu foarte înalt, cu o faţă smolită şi rotundă, cu ochii mici şi negri. Se uita la noi, ne studia. Era dotat cu un telefon cu tastatură qwerty şi avea mereu o cască în ureche. Primea şi dădea telefoane încontinuu. Sau asta voia să arate… Mi s-a părut cam ciudat, dar l-am întrebat dacă ştie de vreun bac. Imediat mi-am dat seama că am dat peste cine trebuia. A zis că va primi informaţii despre feribot mai târziu. Noi voiam să mai stăm o zi în Baku, aşa că am stabilit să venim a doua zi să întrebăm. A doua zi, duminică, era linişte totală în port. Nici urmă de Ismail (aşa-l chema pe...
Cum miroase în cartierul vechi din Baku? A ceai.
Aşa cum povestea Iulian, Baku are o parte veche, o parte nouă şi una construită de Uniunea Sovietică. Noi am stat în centrul vechi al oraşului. Sâmbătă, fiind zi de odihnă, atât pentru noi cât și pentru Miorița, ne-am plimbat pe străzile din orașul vechi, unde oamenii stau în căsuțe vechi și toți vecinii se cunosc. Acolo am găsit magazine mai de cartier, cârciumioare. Pentru că oraşul este pe un deal, am luat-o în sus şi am văzut la un moment dat un magazin pe care era scris ceva în azeră – am înţeles mai târziu că scria dulciuri – şi am recunoscut Iran, Uzbekistan, Rusia, Turcia, Azerbaidjan. Când am intrat, am văzut pe doi pereţi numai cutii cu bomboane de toate felurile, din toate ţările din jur. Mai în spate era o altă zonă de rafturi, unde aveau ce vrei şi ce nu vrei în materie de fructe uscate:...
Baku, cu oamenii lui prietenoşi, se pregăteşte de JO2020
Suntem de trei zile în Baku. Inițial trebuia să stăm doar două zile și o noapte, dar destinul a vrut să ne ofere mai mult decât ne așteptam. Deși mulți am aflat despre Baku, capitala Azerbaijanului, cu prilejul recentei ediții a Eurovisionului, sunt convins că aceste însemnări vor aduce ceva nou și sper că veți dori să ajungeți aici. Experiența azeră nu a început prea plăcut. Dacă ajungeam cu zece minute mai devreme în vamă, reușeam să trecem fără probleme și nu mai așteptam zece ore. Vizita la Gobustan, la vulcanii noroioși, ne-a adus din nou zâmbetul pe buze. Ne-am îndreptat voioși spre Baku, pe o autostradă din ce în ce mai aglomerată. Mulţi şoferi ne făceau semne de prietenie, ne salutau cu farurile sau ne claxonau. Cel mai haios a fost un proprietar de Mercedes-Benz clasa C, care ne tot făcea semne către portbagaj. Am tras pe dreapta cu...
Cum am fost salvaţi din vulcanii noroioşi de trei amazoane
Ieri, când se crăpa de ziuă am ajuns lângă Rezervația Naturală Qobustan sau Gobustan, am campat undeva în câmp, dacă pământul ăsta uscat până în măruntaiele lui se poate numi câmp. Eu am dormit în maşină, pe scaunul din faţă, pentru că nu am mai vrut să-mi desfac sacul de dormit şi salteaua pentru câteva ore. Am folosit ursul şi prelata de la cort drept draperii pentru geamurile de la maşină, ca să nu-mi intre soarele în ochi. Simţeam efectiv că îmi arde faţa. Am făcut o fotografie şi am vrut să pun poza pe Facebook, dar am adormit cu telefonul Nokia Pure View în mână. M-am trezit peste trei ore de la un zumzăit sâcâitor. Tot felul de insecte se strecuraseră prin geamul lăsat puţin deschis pentru a putea respira. Când am deschis ochii tocmai trecea pe lângă noi un cioban azer cu o mustaţă neagră, deasă, cu o...
