Tranzitând vasta Trucie ne-am întâlnit din ce în ce mai des cu sora Daciei, Renault 12 Toros. Turcii sunt la fel de mândri de Toros-ul lor cum suntem noi, posesorii de Dacie. Pe drumul dintre Gerede şi Samsun au trecut în viteză pe lângă noi niște tineri într-un Toros. Ne-am claxonat, ne-am alergat pe șosea, iar la final ne-am strâns mâinile. Turcii au analizat mașina noastră, de parcă știau ce să caute, noi le-am întors favorul uitându-ne la toate kitschurile de pe “Dacia” lor. Două accesorii ne-au atras atenția: o acvilă cu dinam care pe timp de noapte luminează și, în torpedou, un şiș.

Până în Samsun am urcat podișul Anatoliei cu Miorița în treapta a treia, sufocată de unghiul aparent mare pentru ea, 10 grade. Odată ajunși în Samsum, maşina dădea semne de oboseală, nu cupla în prima treaptă, abia foarte turată am reușit să ieșim din intersecție. Panicați, am coborât din mașină și am ridicat capota. Molo imortaliza momentul, iar eu cu Iulian ne prefăceam că știm ce facem. Zeci de turci se uitau la noi mirați și amuzați în același timp. Ne-am uitat lung la motorul sufocat, a înfipt Iulian de două ori piciorul în accelerație şi am demarat. Nu se ştie dacă era ambreiajul sau piciorul amorțit a lui Iulian, care condusese foarte mult.

După 50 km am oprit într-un camping pe malul mării, unde am campat, am mâncat ce aveam la îndemână și am cedat rând pe rând la somn. A doua zi am ajuns, fără probleme, în Georgia, la Batumi. Din nou, o cu totul altă lume.