Drumul de la Aşgabat până la graniţa cu Uzbekistanul trece prin deşertul Karakum. Am făcut drumul ăsta în două zile, cu o noapte de stat la Derweze: o gaură de 100 de metri diametru cu o adâncime de 20 de metri numită poarta Iadului, în locul localităţii dispărute Darvaza. Nu este un crater natural, ci rezultatul unor prospectări sovietice nereuşite la începutul anilor 70. Punga de gaz arde din 1971 şi a fost aprinsă de nişte geologi sovietici cu scopul de a consuma gazul într-o săptămână. Incendiul durează de atunci.

La crater se poate ajunge numai cu maşini 4×4, aşa că ne-am înţeles cu un cioban care era dotat cu o astfel de maşină, am lăsat Mioriţa la el la stână, lângă iurta în care stă cu soţia şi cei doi băieţi, şi ne-a dus până la poarta Iadului.
Acolo am avut parte de un spectacol magnific, am stat câteva ore, după apus, până când a apărut luna plină pe cerul înstelat. Apoi ne-am întors la iurtă cu o altă echipa din Mongol Rally, am pregătit cina: supă, piure de cartofi şi ultima conservă de carne. Ne-am încălzit cu nişte ţuică din Maramureş, pe care o păstrăm până în Mongolia. Ne-am încălzit, deoarece seara, după ce apune soarele, în deşert se lasă destul de rece. A doua zi dimineaţă am fost invitaţi la ceai în iurta ciobanului. Am plecat spre nord, spre graniţa cu Karapalkastanul, Republica Autonomă din Uzbekistan. Acum suntem în Uzbekistan.

p.s.kmy elena ne-a atras atenţia că avem şi în România un foc viu, la Andreiaşu de Jos