UPDATE: Am reuşit, am reuşit, am reuşit! Următoarea oprire: Gandja.
La granița georgiano-azeră s-au strâns nouă echipaje Mongol Rally din Olanda, Belgia, Marea Britanie, Italia și noi, Dacioţii, din România, plus alte mașini care nu fac parte din raliu. Toată lumea așteaptă să se repare cablul taiat de un Dorel azer la cațiva metri de vamă şi din cauza căruia nu au ei internet.
Oficialii azeri au început să caute repede soluții, pentru că nu vor să se trezească cu o mică Vama Veche plină de corturi pe aici, pe iarba frumos tăiată în complexul Qirmizi Kurpu.
Aşa că l-au chemat pe Molo, care a devenit translatorul oficial între grănicerii azeri și echipele Mongol Rally, pentru că ştie rusă. Grănicerii au spus că au două variante de rezolvare a situației: să strângă toate actele noastre și ale mașinilor și să meargă cu ele la cel mai apropiat punct de trecere a frontierei, unde merge sistemul lor și să ne înregistreze. Această variantă ar dura cam două ore, dus-întors. A doua soluţie propusă este să facă xeroxuri pentru fiecare act al mașinii, pentru fiecare pașaport și noi să le plătim o taxă de 15 $. După aceea ne lasă să trecem, cu promisiunea că vom introduce datele în sistem când se rezolvă problema cablului tăiat. Unii dintre colegii de raliu sunt programați mâine dimineață la ambasada Turkmenistanului pentru viză și se întrebau dacă pot parcurge cei 500 și ceva de km până în Baku mai repede. Grănicerul azer, șef de tură, le-a spus că nu îi poate ajuta cu nicio hârtie în cazul în care sunt opriți de poliția dotată cu radare fixe și mobile.
Nu ne rămâne decât să așteptăm cuminți, să vedem ce decizia va lua nacialtstvo lor, adică șefii de la Baku. Poate avem noroc să părăsim No Man’s Land în această seară. Până atunci, însă, avem noroc de nişte colegi de raliu italieni care ne-au invitat la paste şi de sim-ul de date oferit de Vodafone, cu ajutorul căruia putem să vă spunem toate astea.
