Text de Iulian Angheluță, fotografii de Andrei Becheru.
Prin Obcinele Bucovinei vei găsi niște oameni muncitori și mândri, huțulii. „O enigmă a etnologiei”, separați aiurea de pixul istoriei de frații lor din Ucraina, cunoscuți mai ales pentru caii lor, își poartă cu mândrie și credință straiele și tradițiile. Dumnezeu, familia, pădurea, animalele și casele sunt viața lor. Împreună cu ei, ultimii colindători huțuli, am trăit Crăciunul pe rit vechi.
Dacă odinioară erau multe cete de copii și tineri care colindau din casă în casă, astăzi au mai rămas doar câțiva bărbați. Dirijați de Mircea Murga, ei păstrează tradiția huțulilor și sunt nevoiți să colinde neîntrerupt chiar și 3 zile și 3 nopți pentru a vesti tuturor nașterea Domnului. Sculptor în lemn și os de cerb, cântăreț la diferite instrumente, el dă tonul colindelor alături de acordeonul său. Colindătorii se adună în noaptea de Ajun și pornesc apoi, prin păduri, pe la fiecare familie într-un maraton ce poate dura și trei zile. În miezul nopții colindătorii se vor opri și la biserica comunității.
Mircea Murga cântă și pe drumurile și cărările dintre case, vestind oamenilor că se apropie și păstrând în același timp ritmul grupului. Au fost puține momentele în care acordeonul s-a odihnit. În fiecare casă tineri sau bătrâni așteaptă cu nerăbdare sosirea colindătorilor. Oamenii îmbracă portul tradițional sau haine curate, casele sunt primenite și decorate, bradul de Crăciun este nelipsit, iar fiecare familie întâmpină cu mâncare, tărie și bere de casă. Aici am aflat de obiceiul celor 12 feluri de mâncare, câte unul diferit pentru fiecare lună a anului.
Întâlnirea este și prilej de socializare, de a afla vești despre alți membri ai comunității. Familiile sunt mai numeroase, cu două-trei generații sau formate din unul, doi bătrâni.
Muzica și versurile colindătorilor le oglindesc viețile, unele mai triste pentru casele și oamenii care au avut un necaz, altele pentru cei tineri care așteaptă acordeonul să îi însoțească la dans în miez de noapte.
Ca în alte părți, bătrânii s-or dus și cei mai mulți tineri și-au căutat norocul pe alte meleaguri. Se întorc „acasă” câteva zile de Sărbători. Printre colindătorii cu părul alb, singurul tânăr este Andrei. Plecat și el la oraș, revine aici de Crăciun vrând să ducă mai departe colindele și obiceiurile huțulilor. Am colindat împreună pe la 30 de familii, 1 noapte și 1 zi întregi. Dimineața, în timp ce noi coboram spre vale, ultimii colindători mai aveau de umblat încă pe atât.
