Arhiva autorului
Cum era să ne plimbăm cu limuzina prin Baku, capitala Azerbaidjanului

Cum era să ne plimbăm cu limuzina prin Baku, capitala Azerbaidjanului

De când suntem europeni cu acte în regulă nu prea ne-am mai stresat cu vizele. După ani în care eram strigați pe liste din trei în trei ore pentru o “intrate” în Occident, acum mergem cu buletinul prin Europa cea mare şi fără graniţe. Destul de banal, de altfel, ca şi cum ai bea bere fără alcool. Aşa că luatul vizelor pentru „stanuri” ne-a amintit de celebrele cozi pentru Schengen. Prima viză pe care m-am gândit să o luăm a fost cea de Mongolia. Pe principiul – să fim siguri că ajungem la destinaţie. Pentru că pe site-ul Ministerului nostru de Externe nu am găsit nici o ambasadă sau consulat în România, am scris la Ambasada Mongoliei din Sofia. Cei de acolo mi-au răspuns că nu are rost să batem drumul până la ei, deoarece avem reprezentanţăşi aici, în Bucureşti. Reprezentanţa este, de fapt, un consul onorific, doamna Rodica Pop,...
Ce e acolo, sub un cer mai albastru ca niciunde?

Ce e acolo, sub un cer mai albastru ca niciunde?

Mongolia… Dacă aş fi încercat să o aşez pe o hartă imaginară o vedeam suspendată undeva între Rusia și China. Am învăţat la școală despre marea invazie mongolă care a cuprins Asia și a ajuns până la răzeşii noștri. Marea hoardă…Ginghis Han. Și totuși, ce e acolo, dincolo de marele deșert Gobi, sub un cer mai albastru ca niciunde, pe un tărâm unde caii sălbătici aleargă liberi? Îmi imaginez că acolo se află un popor cald, primitor, învățat să se descurce cu puțin, dar cu un suflet mare. Un cer înalt și de un albastru extraordinar, care se întinde peste verdele crud al Mongoliei. O civilizație străveche și totuși necunoscută mie și multora. Nu îmi amintesc când a apărut prima oară gândul de a merge acolo. Știu doar că a crescut, puțin câte puțin, iar în 2009, când am citit aventura lui Mihai Barbu (căruia îi mulţumim pentru susţinere, sfaturi...