O descoperire îndelung amânată. Sau, cum îmi place mie să spun, lucrurile bune se obțin greu. Într-un final, vineri am plecat în formație completă la Ineleț, cei mai mândri și mai verzi dintre români: Magda și Lidia de la 273 de locuri pe care trebuie să le vezi înainte de a pleca din România, Ionuț de la Trasee Marcate și cei doi ciobănei de la Free Miorița, Nicu și Iulian. 6.30 este ora cea mai potrivită pentru regrupare, ora când toate florile din lume sunt plimbate cu metroul adormit încă. Vor ieși la aer și peste 2-3 ore vor fi prin case, birouri, școli. Noi ne vedem de drum și, ușor ușor, străbatem țara spre vest: Pitești, Craiova, Drobeta, Orșova… Ajungem după prânz la Primăria din Cornereva, locul de întâlnire cu primarul. Ineleț ține de Cornereva, o comună care adună peste 3.000 de suflete. Ne cunoaștem, discutăm despre acțiune și...

În primele 2 zile de muncă am montat panourile și instalațiile electrice în 5 case. La toate mai erau însă de făcut mici reglaje la panoul de control, iar la una dintre ele trebuia să remontăm panoul solar pe suporturile proaspăt sosite de la Pitești. Iată-ne așadar la ziua 3 de muncă, marți 10 septembrie.  Efectivul nostru s-a redus, aseară au plecat Guv, Dănuț și Nicu, iar Vali se pregătește și el să se întoarcă în această seară la Târgu Mureș. Până atunci, îl mai așteaptă o zi întreagă de tras… Pornim așadar la atac, grupați în 3 mașini: G-heul, Marian cu al său X5 și Nissan-ul autohton, încărcat cu panouri, scule și ce nu a mai încăput în celelalte 2 mașini. Adică destul de multe… Astăzi avem de lucru la 3 case, grupate în același colț mirific de Ursici: familiile Pârâu Ioan (casa nr. 7 pe harta noastră), Toncea...

Luni 9 septembrie. Zi cu soare și oameni plini de energie. Este prima și singura zi când efectivul nostru va fi la maximum, 23 de voluntari. Oamenii din sat sunt nerăbdători, sunt asaltat de telefoane și de vizite la școală, fiecare vrea să fie sigur că nu îl vom uita și că ajungem la el cât mai curând. Le înțeleg neliniștea, au fost de atâtea ori păcăliți de autorități și nu numai. Îi liniștesc, bem o țuică și le promit, din nou, că voi fi ultimul voluntar care va pleca din sat. Bineînțeles după ce treaba este făcută. Ne-am împărțit ad-hoc în 2 echipe, încărcăm oamenii și echipamentele în Dacia papuc albastră și în Gheu și purcedem către primele case, la familiile Râmbetea și Badea. O să fie ceva de tras, la fiecare dintre ele sunt de montat câte 5 becuri. Căldură mare, deși ne apropiem de jumătatea lui septembrie...