Arhiva autorului
Ce maşini au luat startul în Mongol Rally

Ce maşini au luat startul în Mongol Rally

879 de aventurieri din Europa, America, Australia şi cine ştie din ce alt colţ al planetei au luat startul pe 17 iulie în cel mai nebunesc raliu umanitar, Mongol Rally, ediţia 2012. Vom merge prin deşert, prin munţi, iar maşinile vor avea de suferit mulţi, mulţi kilometri de teren accidentat. Asta e şi ideea, spun organizatorii, Mongol Rally nu este o cursă unde trebuie să te baţi să ajungi primul, este un raliu în care trebuie să ţii cu dinţii de maşină să nu se rupă în două. Mai ales că trebuie să donezi maşina la final, când ajungi la Ulan Bator, dacă vrei să îţi recuperezi garanţia de 1.350 de lire sterline. Pentru că trebuie să fie greu, distractiv şi provocator, maşinile trebuie să aibă motorul de maximum 1,2l. Ce înseamnă asta? Imaginaţă-vă că aţi conduce prin deşert un autoturism la care şi o cămilă s-ar uita cu un...
Pit stop la La Hală. Next stop, Istanbul.

Pit stop la La Hală. Next stop, Istanbul.

Am ajuns ieri noapte târziu înapoi în București, după un drum lung de la Arad, prin această țară atât de mare că o străbați cu mașina în mai bine de juma de zi. Am parcat direct la La Hala, service-ul prietenului Seba, locul în care ne-am petrecut mai mult timp decât acasă în ultimele săptămâni. După 2.000 de km prin Europa eram convinși că trebuie să schimbăm arcurile spate, poate chiar și amortizoarele, din cauză că Mioriței noastre îi atârnă fundul de se freacă roțile din spate la fiecare dâmb puțin mai ridicat. Soluțiile pentru arcuri erau dintre cele mai fantastice: să punem arcuri de offroad; să punem mingi de tenis între arcuri, pentru a le întări (posibilitate eliminată prima, din motive tehnice, deși ni s-a părut tare haioasă); să punem arcuri mai înalte. După ce băieții de la La Hală s-au uitat în măruntaiele Daciei au decis să nu schimbe...
Patru ţări în 12 ore şi prima pană, în România

Patru ţări în 12 ore şi prima pană, în România

UPDATE Ieri noapte târziu, după ce am răsuflat ușurați și am scris postarea de mai jos, am făcut prima pană. Imediat după vama Nădlac. Şi se mai întreba lumea de ce umblăm cu patru roţi pe portbagaj… Pentru că avem nevoie! Am plecat de la castelul Klenova, în Sud-Vestul Cehiei, la graniţa cu Germania, ieri, pe la 9.30 dimineaţa. Ăsta a fost startul nostru oficial. Fiecare maşină a luat startul când s-a trezit echipajul. În raliul umanitar Mongol Rally nu contează nici cine pleacă primul, nici cine ajunge primul, nici cine fură la traseu. Fiecare îşi alege când să ia startul, când să plece la drum şi, mai ales, pe unde. Pentru că eram aproape de Germania şi pentru că autostrada cehă ne-a cam zdruncinat din cauză că este făcută mare parte din plăci, am decis să mergem prin Germania, Austria, Ungaria, până în România. Am făcut peste 1.000 de...
Miorița și legenda celor trei prezoane

Miorița și legenda celor trei prezoane

Am scos sâmbătă Miorița din țară. A fost prima ei ieșire dincolo de granițele României. Nu știm cum aștepta ea momentul, dar noi aveam ceva emoții cum ne apropiam de Cenad, punctul de frontieră pe unde am trecut în Ungaria, din cauza celor trei prezoane. Toată lumea – prieteni, oameni de pe Facebook, de pe site – ne spusese că nu se poate trece granița cu o mașină cu trei prezoane. Când am căutat pe internet am găsit aceeași informație: sigur nu poți trece dincolo cu trei prezoane. Deși Molo a vorbit la Poliția de Frontieră, iar cei de acolo l-au asigurat că nu este nicio problemă, gura lumii… Dar s-a dovedit că povestea cu trei prezoane nu-i altceva decât o baladă, fatalism mioritic. Nu numai că am trecut granița fără să ne întrebe nimeni de prezoane, dar grănicerul ungur, un tip solid cu ochelari de soare ca de motociclist, a fost...
Parfumaţi cu benzină şi cu rezervorul suplimentar pe repaus

Parfumaţi cu benzină şi cu rezervorul suplimentar pe repaus

Miercuri seară, în loc să-şi facă bagajele, dacioţii m-au dus la petrecere, de Ziua Naţională a Mongoliei. Aveam aşa un chef de drum, de aventură şi, când colo, m-am trezit la o sindrofie. În noaptea dinainte de plecare am visat raliuri, prima zi, drum întins, serpentine, grohotiş… eh, vise de maşină. Dimineaţă eram gata, gata, zâmbeam până la urechi (vorba aia, nu degeaba mi se spune “Zâmbetul lui Iliescu”), aveam rezervoarele pline, roţile de rezervă prinse pe portbagaj. La ora 9.00 ar fi trebuit să bage cheia în contact, să apese pe pedala de acceleraţie, pe ambreiaj şi vrrrrrummmm. Dar au venit fanii, prietenii, televiziunea, ne-am filmat, ne-am fotografiat, ne-am pupat, de n-am mai plecat. Pe la ora 13.00 abia intram pe autostrada Bucureşti-Piteşti, băieţii erau deja fierţi, deşi îmi deschiseseră geamurile la maximum. Dar ştiţi voi cum e cu geamurile la Dacie, maximum e doar până la jumătate în...