De mâine dimineaţă ne mutăm cu căţel şi purcel la Street Delivery, pe strada Arthur Verona din centrul Bucureştiului. Standul nostru va fi fix lângă Biserica Anglicană. Vom fi acolo cu Mioriţa (care va sta parcată, fără să scoată niciun sunet de motor, deoarece este week-endul în care strada se eliberează de maşini şi se redă pietonilor), cu jocuri de jucat, poveşti de povestit şi multe, multe surprize.
Tot de mâine, la Street Delivery, vom avea o tombolă, care se va desfăşura în fiecare zi. Pentru că mai avem nevoie de carburant, de banii pe care trebuie să îi donăm pentru copiii din Mongolia şi pentru cei din România, dar şi de şpaga de la graniţă şi de multe altele, vom avea de vânzare tricouri cu Mioriţa şi Dacioţii, sacoşe din pânză, dar şi alte obiecte promoţionale. Oricine cumpără de la noi ne ajută să mergem mai departe, cât mai departe în drumul nostru spre Mongolia, dar, automat, participă şi la tombolă. Vom face extrageri în fiecare seară de Street Delivery. Premiul cel mare va fi o invitaţie dublă la Gărâna Jazz Festival, dar se vor câştiga şi tricouri, cărţi, reviste şi multe, multe altele.
Pentru oricine vrea să ne susţină vom avea şi un borcan încăpător, în care acceptăm donaţii în orice monedă.
De asemenea, dacă vreţi să trimiteţi un mesaj mongolilor, dar şi altor oameni din drumul nostru, vom avea vederi pe care veţi putea scrie, iar noi le vom livra la destinaţie.
Vă aşteptăm să vă povestim despre aventura noastră, să vă arătăm pe hartă traseul ales şi să vă răspundem la toate întrebările. Avem deja şapte vize din cele opt de care avem nevoie, deci veţi auzi şi anecdote de la ambasade, acolo unde am obţinut vize de câte 30 sau chiar 45 de zile, în condiţiile în care ni se ofereau vize de tranzit de 5-10 zile.
Mâine, de la ora 12.00, ne vom întâlni la stand cu Uca Marinescu (prima femeie din lume care a ajuns într-un singur an la cei doi poli geografici ai Pământului; primul român care a ajuns la Polul Nord şi Sud pe schiuri). Ea ne va povesti despre expediţiile ei din Mongolia, o ţară la care i-a rămas gândul.
Mai pe seară, când se răcoreşte afară, vom juca ping-pong, poate un remi pe bancheta din spate a Mioriţei.
Şi ar mai fi, dar mai bine veniţi şi vedeţi.
