Postări etichetate cu "dacioţi"
Pit stop la La Hală. Next stop, Istanbul.
Am ajuns ieri noapte târziu înapoi în București, după un drum lung de la Arad, prin această țară atât de mare că o străbați cu mașina în mai bine de juma de zi. Am parcat direct la La Hala, service-ul prietenului Seba, locul în care ne-am petrecut mai mult timp decât acasă în ultimele săptămâni. După 2.000 de km prin Europa eram convinși că trebuie să schimbăm arcurile spate, poate chiar și amortizoarele, din cauză că Mioriței noastre îi atârnă fundul de se freacă roțile din spate la fiecare dâmb puțin mai ridicat. Soluțiile pentru arcuri erau dintre cele mai fantastice: să punem arcuri de offroad; să punem mingi de tenis între arcuri, pentru a le întări (posibilitate eliminată prima, din motive tehnice, deși ni s-a părut tare haioasă); să punem arcuri mai înalte. După ce băieții de la La Hală s-au uitat în măruntaiele Daciei au decis să nu schimbe...
Mioriţa has left the country
Peste mai puţin de două ore, la 9.00, plecăm din faţa Casei Presei din Bucureşti către Mongolia. Molo, Iulian, Nicu, Mioriţa, ursul, Copilu’, un motan mov… şi cine ştie cine se va mai alipi pe drum. La început eram doar noi, cei trei dacioţi, şi maşina. Acum parcă suntem muzicanţii din Bremen. Din Bucureşti mai facem popas azi în Piteşti, Craiova, Drobeta, Gărâna (la festivalul de jazz). La Gărâna stăm până sâmbătă, când plecăm spre Praga. Pe 17 iulie, dis de dimineaţă, luăm startul oficial în raliul umanitar Mongol Rally. Traseul nostru ne va aduce prin Bucureşti, dar numai cât să ne luăm restul bagajelor şi să fugim repede tot spre est până când vedem numai iurte în faţa ochilor. Mioriţa e gata de marea aventură, are un portbagaj marca La Hala (băieţi, vă mulţumim), un rezervor suplimentar, circuit electric schimbat, plasă pentru protecţia parbrizului şi, ca orice Dacie care...
Chiar plecăm cu o Dacie în Mongolia şi le mulţumim prietenilor pentru asta
Am apărut la TV, ne-am auzit la radio şi ne-am văzut în presa scrisă sau online. Deşi am răspuns la multe întrebări, mai sunt lucruri nespuse şi oameni cărora vrem să le mulţumim. Chiar plecați în Mongolia cu o Dacie 1310? Cu ce vă întoarceți? Unora nu le vine să creadă, iar alții au pus pariuri dacă ajungem sau nu. Da, plecăm, chiar peste trei zile, iar de întors ne întoarcem cu Transsiberianul. Câțiva litri buni de vin, de țuică sau banii pe două-trei tricouri nu sunt prețul acestei expediții. Costă mult mai mult. De aici apare inevitabil următoarea întrebare: plecați pe banii Dacia, nu-i aşa? Nu, nu suntem sponsorizaţi de francezi, deşi nu ne-ar fi deranjat să ne ajute cât de puţin. Lucrând la acest proiect ne-am redescoperit și am descoperit oameni frumoşi. Am primit diverse cadouri, de la scule pentru mașină până la un radiomp3, țuică sau un...
Ce am făcut trei zile la Street Delivery
Vineri dimineaţă, când am ajuns pe strada Arthur Verona, chiar lângă Biserica Anglicană, erau parcate dubiţe, dar şi maşini mai mici din care se descărcau corturi, bănci de lemn, scaune, iarbă, nişte role de fân, cutii şi câte şi mai câte. Am golit şi noi Mioriţa şi altă maşină pe care am folosit-o la transport şi ne-am apucat să instalăm standul Dacioților. După ce s-a terminat cu amenajarea, strada a fost eliberată de maşini şi redată pietonilor, aşa cum şi-au propus de acum şapte ani cei de la Cărtureşti, care fac Street Delivery. Mioriţa, însă, a rămas lângă standul nostru timp de trei zile, iar pentru asta vrem să le mulţumim organizatorilor, că ne-au primit pe noi, pe Dacioţi, cu tot cu maşină, într-un week-end în care se militează pentru transformarea străzii Arthur Verona în stradă pietonală. Şi pentru că în maşină, la volan, stătea ursul de pluş (pe care...
Tricouri noi, tombolă şi jocuri ca-n copilărie. La Street Delivery.
De mâine dimineaţă ne mutăm cu căţel şi purcel la Street Delivery, pe strada Arthur Verona din centrul Bucureştiului. Standul nostru va fi fix lângă Biserica Anglicană. Vom fi acolo cu Mioriţa (care va sta parcată, fără să scoată niciun sunet de motor, deoarece este week-endul în care strada se eliberează de maşini şi se redă pietonilor), cu jocuri de jucat, poveşti de povestit şi multe, multe surprize. Tot de mâine, la Street Delivery, vom avea o tombolă, care se va desfăşura în fiecare zi. Pentru că mai avem nevoie de carburant, de banii pe care trebuie să îi donăm pentru copiii din Mongolia şi pentru cei din România, dar şi de şpaga de la graniţă şi de multe altele, vom avea de vânzare tricouri cu Mioriţa şi Dacioţii, sacoşe din pânză, dar şi alte obiecte promoţionale. Oricine cumpără de la noi ne ajută să mergem mai departe, cât mai...
Dacioţii merg la Street Delivery!
Hai week-endul ăsta, de vineri de la 11.00 până duminică la 18.00, la standul nostru de la Street Delivery, pe strada Arthur Verona! Vom avea jocuri de jucat, o baladă de remixat, Mioriţe de dat şi feţe-feţe de fotografiat. Şi în fiecare seară ne vom întinde în hamace să ascultăm şi să vedem poveşti de călătorie proiectate pe-o hârtie. Vom avea tombolă şi cadouri. Iar pentru cine vrea să ne ajute, vom avea tricouri de vânzare, dar şi un borcan măricel pentru donaţii în orice monedă. Şi, desigur, multe surprize. Vineri, 15 iunie 11.00 Dacioţi până-n Mongolia: cine, cum, încontro, de ce. 12.00- 14.00 Poveşti cu Uca Marinescu, despre expediţiile ei în Mongolia 17.00 – 18.00 Joacă-te cu noi! STAN-urile! Ping-pong! 18.00 – 20.00 Licitație – fiecare Daciot va pune la bătaie importante obiecte personale, iar fondurile strânse vor fi donate celor două ONG-uri susținute în cadrul acestui proiect: Beneva-Paşi...
Cum să pregătim Mioriţa de drum?
Ce ar trebui făcut la o Dacie pentru un drum între 15.000 şi 18.000 de kilometri în condițiile cele mai extreme: de la autostrăzi la macadam, de la căldura deșertului la 0 grade în pasurile de la 4.500 de metri altitudine, cu praf, benzină cumpărată din diverse locuri de pe marginea drumului și cu mecanici amatori la bord? Pe la noi pe aici nu e bai, dacă pică ceva la Dacie găsești service-uri și piese la tot drumul. Mulți ne-au spus să înlocuim diverse piese cu altele mai bune, mai solide. De exemplu, să mai înălțăm maşina un pic, să îi punem anumite amortizoare, să îi punem carburatoare… Ne-ar fi costat destul de mult, mai ales piesele, dar pe lângă asta, Miorița nu ar mai fi fost Dacia. De ce să facem schimbările astea unei Dacii clasice, când maşina asta a demonstrat de zeci de ani că face faţă tuturor...
15.000 de km pentru copiii de la Marie Curie şi de la Lotus Children
“When life gives you lemons, make lemonade!” Asta este ceea ce a făcut Iulian Văcărean după ce şi-a pierdut mama într-o luptă inegală cu cancerul. În 2010 a înfiinţat asociaţia Beneva-Paşi către Viaţă “pentru a face să fie bine în România” – a luat o reţetă veche de limonadă a bunicii lui şi a început să vândă limonadă pentru a-i ajuta pe copiii bolnavi de cancer de la Spitalul Marie Curie din Bucureşti. Poveştile copiilor de la Secţia de Oncologie Pediatrică au fost spuse, printre alţii, de Alexandra şi Bogdan Dincă şi de Cristian Movilă. Raliul către Mongolia, în care plecăm pe 16 iulie, este o aventură, dar şi un raliu umanitar. Mioriţa noastră va fi donată odată ajunsă la destinaţie. În afară de Dacie, noi, Dacioţii, vom mai dona minimum 500 de lire sterline pentru copiii mongoli de la Lotus Children. Alte cel puţin 500 de lire sterline vom...
3 zile şi 3 nopţi la Bucharest Wheels Arena
Maşinile vechi au suflet şi personalitate, iar cine înţelege asta ştie să aprecieze lucrurile bine făcute şi, în general, maşinile vintage. Acesta este crezul Rotarilor Uniţi (United Wheelers), cei care ne vom găzdui de vineri până duminică în standul lor de la Bucharest Wheels Arena, în zona de camping. Practic, pentru 72 de ore, între 8 şi 10 iunie, Hala Rotarilor Uniţi se mută la cel mai mare eveniment anual auto-moto-sport extrem, Bucharest Wheels Arena, şi acolo, timp de 3 zile şi 3 nopţi, Rotarii vor suda, repara, găti, bea, canta şi dansa. Mioriţa, Dacia noastră Berlină, va sta şi ea alături de alte fiare cu suflet. Noi, Dacioţii, vom asculta muzică la vinil (că nu suntem fiţoşi cu radiocasetofon de maşină), vom meşteri câte una-alta sub capotă, ne vom întinde pe vreun hamac să ne uităm la stele şi să visăm la Mongolia şi vom spune poveşti ca în...
Trei dacioţi şi Mioriţa. Fântâna Mioriţa.
Eram pe biciclete, mergeam de la Casa Presei spre Băneasa când ne-am intersectat cu Fântâna Mioriţa de lângă Gara Băneasa. Ne-am uitat la Fântână, ne-am uitat la noi (purtam tricourile cu Free Mioriţa), ne-am uitat la Fântână, apoi din nou la noi. Ea Mioriţa, noi Mioriţa. Aşa că ne-am gândit că trebuie să ne facem o fotografie. Zis şi făcut, ne-am apropiat de Fântână – care se află pe mijlocul Şoselei Bucureşti – Ploieşti – şi tocmai ne pregăteam să ne imortalizăm cu Mioriţa, Molo pusese aparatul pe rucsac, folosit pe post de trepied, ca să fim toţi trei în fotografie, Iulian striga să fim atenţi să nu ne calce vreo maşină, când a venit spre noi un poliţist. - Ce faceţi aici? Cu ce vă ocupaţi? - Facem poze, mergem la un raliu umanitar… Mongolia… Mongol Rally… Vedeţi, noi suntem Free Mioriţa, asta e Fântâna Mioriţa. - … -...
Prima acțiune umanitară a Mioriței
Dacia, la raliu în Mongolia from dacioti on Vimeo. În urmă cu o săptămână mi-am făcut ziua cu Iulian Văcărean de la Beneva (asociaţia care îi ajută pe copiii bolnavi de cancer de la Spitalul Marie Curie din Bucureşti). El a făcut 31 de ani, eu 40 şi amândoi ne-am dorit, în loc de cadouri pentru noi, haine şi jucării pentru copiii din Cetăţuia şi Nămăeşti, judeţul Argeş. Am primit saci întregi de haine, dar şi cutii pline cu jucării. Duminică dimineaţă, cu Iulian Văcărean, cu Ovidiu de la Dacia Club, cu alţi câţiva prieteni, şi, bineînţeles, cu ceilalţi doi dacioţi, Nicu şi Jules, şi cu Mioriţa am pornit la drum să ducem cadourile. A fost prima acţiune a Dacioţilor şi a Mioriţei, iar pe la ora 9.30 eram deja gata de drum. Portbagajele erau pline ochi, iar banchetele din spate ale maşinilor erau şi ele ocupate de saci cu...
Cum era să ne plimbăm cu limuzina prin Baku, capitala Azerbaidjanului
De când suntem europeni cu acte în regulă nu prea ne-am mai stresat cu vizele. După ani în care eram strigați pe liste din trei în trei ore pentru o “intrate” în Occident, acum mergem cu buletinul prin Europa cea mare şi fără graniţe. Destul de banal, de altfel, ca şi cum ai bea bere fără alcool. Aşa că luatul vizelor pentru „stanuri” ne-a amintit de celebrele cozi pentru Schengen. Prima viză pe care m-am gândit să o luăm a fost cea de Mongolia. Pe principiul – să fim siguri că ajungem la destinaţie. Pentru că pe site-ul Ministerului nostru de Externe nu am găsit nici o ambasadă sau consulat în România, am scris la Ambasada Mongoliei din Sofia. Cei de acolo mi-au răspuns că nu are rost să batem drumul până la ei, deoarece avem reprezentanţăşi aici, în Bucureşti. Reprezentanţa este, de fapt, un consul onorific, doamna Rodica Pop,...
