“When life gives you lemons, make lemonade!” Asta este ceea ce a făcut Iulian Văcărean după ce şi-a pierdut mama într-o luptă inegală cu cancerul. În 2010 a înfiinţat asociaţia Beneva-Paşi către Viaţă “pentru a face să fie bine în România” – a luat o reţetă veche de limonadă a bunicii lui şi a început să vândă limonadă pentru a-i ajuta pe copiii bolnavi de cancer de la Spitalul Marie Curie din Bucureşti. Poveştile copiilor de la Secţia de Oncologie Pediatrică au fost spuse, printre alţii, de Alexandra şi Bogdan Dincă şi de Cristian Movilă. Raliul către Mongolia, în care plecăm pe 16 iulie, este o aventură, dar şi un raliu umanitar. Mioriţa noastră va fi donată odată ajunsă la destinaţie. În afară de Dacie, noi, Dacioţii, vom mai dona minimum 500 de lire sterline pentru copiii mongoli de la Lotus Children. Alte cel puţin 500 de lire sterline vom...
Maşinile vechi au suflet şi personalitate, iar cine înţelege asta ştie să aprecieze lucrurile bine făcute şi, în general, maşinile vintage. Acesta este crezul Rotarilor Uniţi (United Wheelers), cei care ne vom găzdui de vineri până duminică în standul lor de la Bucharest Wheels Arena, în zona de camping. Practic, pentru 72 de ore, între 8 şi 10 iunie, Hala Rotarilor Uniţi se mută la cel mai mare eveniment anual auto-moto-sport extrem, Bucharest Wheels Arena, şi acolo, timp de 3 zile şi 3 nopţi, Rotarii vor suda, repara, găti, bea, canta şi dansa. Mioriţa, Dacia noastră Berlină, va sta şi ea alături de alte fiare cu suflet. Noi, Dacioţii, vom asculta muzică la vinil (că nu suntem fiţoşi cu radiocasetofon de maşină), vom meşteri câte una-alta sub capotă, ne vom întinde pe vreun hamac să ne uităm la stele şi să visăm la Mongolia şi vom spune poveşti ca în...
Eram pe biciclete, mergeam de la Casa Presei spre Băneasa când ne-am intersectat cu Fântâna Mioriţa de lângă Gara Băneasa. Ne-am uitat la Fântână, ne-am uitat la noi (purtam tricourile cu Free Mioriţa), ne-am uitat la Fântână, apoi din nou la noi. Ea Mioriţa, noi Mioriţa. Aşa că ne-am gândit că trebuie să ne facem o fotografie. Zis şi făcut, ne-am apropiat de Fântână – care se află pe mijlocul Şoselei Bucureşti – Ploieşti – şi tocmai ne pregăteam să ne imortalizăm cu Mioriţa, Molo pusese aparatul pe rucsac, folosit pe post de trepied, ca să fim toţi trei în fotografie, Iulian striga să fim atenţi să nu ne calce vreo maşină, când a venit spre noi un poliţist. - Ce faceţi aici? Cu ce vă ocupaţi? - Facem poze, mergem la un raliu umanitar… Mongolia… Mongol Rally… Vedeţi, noi suntem Free Mioriţa, asta e Fântâna Mioriţa. - … -...
Dacia, la raliu în Mongolia from dacioti on Vimeo. În urmă cu o săptămână mi-am făcut ziua cu Iulian Văcărean de la Beneva (asociaţia care îi ajută pe copiii bolnavi de cancer de la Spitalul Marie Curie din Bucureşti). El a făcut 31 de ani, eu 40 şi amândoi ne-am dorit, în loc de cadouri pentru noi, haine şi jucării pentru copiii din Cetăţuia şi Nămăeşti, judeţul Argeş. Am primit saci întregi de haine, dar şi cutii pline cu jucării. Duminică dimineaţă, cu Iulian Văcărean, cu Ovidiu de la Dacia Club, cu alţi câţiva prieteni, şi, bineînţeles, cu ceilalţi doi dacioţi, Nicu şi Jules, şi cu Mioriţa am pornit la drum să ducem cadourile. A fost prima acţiune a Dacioţilor şi a Mioriţei, iar pe la ora 9.30 eram deja gata de drum. Portbagajele erau pline ochi, iar banchetele din spate ale maşinilor erau şi ele ocupate de saci cu...
De când suntem europeni cu acte în regulă nu prea ne-am mai stresat cu vizele. După ani în care eram strigați pe liste din trei în trei ore pentru o “intrate” în Occident, acum mergem cu buletinul prin Europa cea mare şi fără graniţe. Destul de banal, de altfel, ca şi cum ai bea bere fără alcool. Aşa că luatul vizelor pentru „stanuri” ne-a amintit de celebrele cozi pentru Schengen. Prima viză pe care m-am gândit să o luăm a fost cea de Mongolia. Pe principiul – să fim siguri că ajungem la destinaţie. Pentru că pe site-ul Ministerului nostru de Externe nu am găsit nici o ambasadă sau consulat în România, am scris la Ambasada Mongoliei din Sofia. Cei de acolo mi-au răspuns că nu are rost să batem drumul până la ei, deoarece avem reprezentanţăşi aici, în Bucureşti. Reprezentanţa este, de fapt, un consul onorific, doamna Rodica Pop,...
Am nimerit prost cu campania asta electorală. Oriunde întrebi de un afiș, de un tricou, de orice obiect promoțional, ți se spune că te ajută negreșit, dar după alegeri, la jumătatea lunii iunie. Dar să nu ne mai plângem acum, căci, cu atitudinea Free Miorița (fără fatalisme poți face orice îți propui, chiar dacă trăiești în România) am reușit. Sâmbătă dimineață am pus la dospit tricouri pentru fete năzdrăvene și băieți dornici de aventură. Sunt proaspete, gata de dat. Pentru băieți avem kaki și gri, iar pentru doamne și domnișoare albe și negre. Cine dorește, cine poftește, doar să ne lase un mesaj cu datele de contact. Un tricou este 30 de lei, iar dacă poftiți două le oferim pe amândouă la 50 de lei.
De vineri dimineaţă am devenit proprietari cu acte în regulă, după ce am bătut palma cu nea Ion – primul stăpân al Daciei şi mecanicul nostru de nădejde. Avem o Dacie Berlină 1310, născută în 2003, cu 82.000 de km la bord, care poate zbura cu maximum 143 de km/oră. Pentru Nicu e prima maşină, pentru Iulian este prima Dacie, iar eu ce să mai spun, aş vrea să iau mai întâi primul meu permis de conducere… Când ne-am văzut cu cheia în mână şi cu actele semnate ne-am gândit că trebuie să o arătăm şi prietenilor şi apoi s-o punem la treabă până plecăm la drum lung. Aşa că atunci când Iulian Văcărean de la Beneva - Paşi către Viaţă, proiectul pe care îl susţinem noi, mi-a propus să ne sărbătorim ziua de naştere împreună, iar în loc de cadouri să adunăm haine şi jucării pentru copiii din vecinatatea mănăstirilor Cetăţuia...
Mongolia… Dacă aş fi încercat să o aşez pe o hartă imaginară o vedeam suspendată undeva între Rusia și China. Am învăţat la școală despre marea invazie mongolă care a cuprins Asia și a ajuns până la răzeşii noștri. Marea hoardă…Ginghis Han. Și totuși, ce e acolo, dincolo de marele deșert Gobi, sub un cer mai albastru ca niciunde, pe un tărâm unde caii sălbătici aleargă liberi? Îmi imaginez că acolo se află un popor cald, primitor, învățat să se descurce cu puțin, dar cu un suflet mare. Un cer înalt și de un albastru extraordinar, care se întinde peste verdele crud al Mongoliei. O civilizație străveche și totuși necunoscută mie și multora. Nu îmi amintesc când a apărut prima oară gândul de a merge acolo. Știu doar că a crescut, puțin câte puțin, iar în 2009, când am citit aventura lui Mihai Barbu (căruia îi mulţumim pentru susţinere, sfaturi...