UPDATE Ieri noapte târziu, după ce am răsuflat ușurați și am scris postarea de mai jos, am făcut prima pană. Imediat după vama Nădlac. Şi se mai întreba lumea de ce umblăm cu patru roţi pe portbagaj… Pentru că avem nevoie! Am plecat de la castelul Klenova, în Sud-Vestul Cehiei, la graniţa cu Germania, ieri, pe la 9.30 dimineaţa. Ăsta a fost startul nostru oficial. Fiecare maşină a luat startul când s-a trezit echipajul. În raliul umanitar Mongol Rally nu contează nici cine pleacă primul, nici cine ajunge primul, nici cine fură la traseu. Fiecare îşi alege când să ia startul, când să plece la drum şi, mai ales, pe unde. Pentru că eram aproape de Germania şi pentru că autostrada cehă ne-a cam zdruncinat din cauză că este făcută mare parte din plăci, am decis să mergem prin Germania, Austria, Ungaria, până în România. Am făcut peste 1.000 de...
Am scos sâmbătă Miorița din țară. A fost prima ei ieșire dincolo de granițele României. Nu știm cum aștepta ea momentul, dar noi aveam ceva emoții cum ne apropiam de Cenad, punctul de frontieră pe unde am trecut în Ungaria, din cauza celor trei prezoane. Toată lumea – prieteni, oameni de pe Facebook, de pe site – ne spusese că nu se poate trece granița cu o mașină cu trei prezoane. Când am căutat pe internet am găsit aceeași informație: sigur nu poți trece dincolo cu trei prezoane. Deși Molo a vorbit la Poliția de Frontieră, iar cei de acolo l-au asigurat că nu este nicio problemă, gura lumii… Dar s-a dovedit că povestea cu trei prezoane nu-i altceva decât o baladă, fatalism mioritic. Nu numai că am trecut granița fără să ne întrebe nimeni de prezoane, dar grănicerul ungur, un tip solid cu ochelari de soare ca de motociclist, a fost...
Miercuri seară, în loc să-şi facă bagajele, dacioţii m-au dus la petrecere, de Ziua Naţională a Mongoliei. Aveam aşa un chef de drum, de aventură şi, când colo, m-am trezit la o sindrofie. În noaptea dinainte de plecare am visat raliuri, prima zi, drum întins, serpentine, grohotiş… eh, vise de maşină. Dimineaţă eram gata, gata, zâmbeam până la urechi (vorba aia, nu degeaba mi se spune “Zâmbetul lui Iliescu”), aveam rezervoarele pline, roţile de rezervă prinse pe portbagaj. La ora 9.00 ar fi trebuit să bage cheia în contact, să apese pe pedala de acceleraţie, pe ambreiaj şi vrrrrrummmm. Dar au venit fanii, prietenii, televiziunea, ne-am filmat, ne-am fotografiat, ne-am pupat, de n-am mai plecat. Pe la ora 13.00 abia intram pe autostrada Bucureşti-Piteşti, băieţii erau deja fierţi, deşi îmi deschiseseră geamurile la maximum. Dar ştiţi voi cum e cu geamurile la Dacie, maximum e doar până la jumătate în...
Peste mai puţin de două ore, la 9.00, plecăm din faţa Casei Presei din Bucureşti către Mongolia. Molo, Iulian, Nicu, Mioriţa, ursul, Copilu’, un motan mov… şi cine ştie cine se va mai alipi pe drum. La început eram doar noi, cei trei dacioţi, şi maşina. Acum parcă suntem muzicanţii din Bremen. Din Bucureşti mai facem popas azi în Piteşti, Craiova, Drobeta, Gărâna (la festivalul de jazz). La Gărâna stăm până sâmbătă, când plecăm spre Praga. Pe 17 iulie, dis de dimineaţă, luăm startul oficial în raliul umanitar Mongol Rally. Traseul nostru ne va aduce prin Bucureşti, dar numai cât să ne luăm restul bagajelor şi să fugim repede tot spre est până când vedem numai iurte în faţa ochilor. Mioriţa e gata de marea aventură, are un portbagaj marca La Hala (băieţi, vă mulţumim), un rezervor suplimentar, circuit electric schimbat, plasă pentru protecţia parbrizului şi, ca orice Dacie care...
Am apărut la TV, ne-am auzit la radio şi ne-am văzut în presa scrisă sau online. Deşi am răspuns la multe întrebări, mai sunt lucruri nespuse şi oameni cărora vrem să le mulţumim. Chiar plecați în Mongolia cu o Dacie 1310? Cu ce vă întoarceți? Unora nu le vine să creadă, iar alții au pus pariuri dacă ajungem sau nu. Da, plecăm, chiar peste trei zile, iar de întors ne întoarcem cu Transsiberianul. Câțiva litri buni de vin, de țuică sau banii pe două-trei tricouri nu sunt prețul acestei expediții. Costă mult mai mult. De aici apare inevitabil următoarea întrebare: plecați pe banii Dacia, nu-i aşa? Nu, nu suntem sponsorizaţi de francezi, deşi nu ne-ar fi deranjat să ne ajute cât de puţin. Lucrând la acest proiect ne-am redescoperit și am descoperit oameni frumoşi. Am primit diverse cadouri, de la scule pentru mașină până la un radiomp3, țuică sau un...
Am prins și m-am deprins cu Dacia încă de când eram copil, de la începutul anilor ‘80. Deşi eram mic nu pot uita singura mașina care circula pe șoselele patriei noastre socialiste. Daciile erau teoretic identice, dar nu găseai două la fel. Chiar dacă erau cumpărate în același timp, cu banii depuși la CEC, aveau aceeași culoare şi numere de înmatriculare consecutive, era ceva diferit la ele. Luftul de la ușa față nu era la fel cu cel de la mașina vecinului de bloc. Chederul de la portbagaj era mai scurt sau mai lung. Şi multe altele. Mai erau Daciile galbene tip taxi, cu pătrățele negre și telefon 953 vopsit direct pe tablă. Într-o seară de toamnă, în 1985, mă întorceam din Vama Veche, pe vremea când din 2 Mai ți se cerea buletinul ca să treci mai departe către una din puținele gazde. La Gara de Nord era plin...
Mai avem fix 5 zile până plecăm în marea aventură. În drumul nostru spre Praga şi înapoi ne-am gândit să ne oprim în câteva oraşe mari, pentru a ne întâlni şi cu voi, prietenii din ţară care ne urmăriţi. Astfel, pe 12 iulie, în drum spre Gărâna Jazz Festival, vom face câte un scurt popas în: Piteşti, Craiova, Drobeta Turnu Severin, Reşiţa. La ieşirea din ţară către Praga, adică pe 15 iulie, vom trece prin Timişoara. Pe 17 iulie vom fi la Praga, unde vom lua startul oficial al raliului umanitar Mongol Rally. Pe 18 iulie ne vom întoarce prin Arad, Petrila (unde îl vom vizita pe Ion Barbu, care ne-a desenat tricourile), Târgu Jiu şi poate Sibiu. Vă spunem, ca să fiţi pregătiţi şi să ne daţi întâlnire. Vom anunţa, desigur, pe site şi pe pagina noastră de Facebook orele la care vom ajunge. Până atunci, însă, noi facem...
Mai avem foarte puţin până la startul oficial de la Praga de pe 17 iulie. Facem liste, bagaje, pregătim maşina de drum şi pur şi simplu nu ne mai ajunge timpul. Săptămâna asta vă lăsăm în compania prietenilor noştri. De când am început acest proiect am cunoscut numeroşi oameni frumoşi şi am ascultat poveştile lor interesante pe care merită să le citiţi. Mihai Barbu este primul cu care ne-am întâlnit de când am lansat proiectul. Mihai este şi primul român care a luat-o serios spre Mongolia – în 2009, cu motocicleta, un drum dus-întors. Ca să ajungă la destinaţie a vândut kilometri. Povestea lui o puteţi citi aici sau aici. Mihai ne-a arătat drumuri care nu sunt desenate pe hartă şi ne-a dat sfaturi pe care nu le vom găsi în niciun ghid de călătorie şi pe niciun site de profil. mongolia.ro © Mihai Barbu
Vineri dimineaţă, când am ajuns pe strada Arthur Verona, chiar lângă Biserica Anglicană, erau parcate dubiţe, dar şi maşini mai mici din care se descărcau corturi, bănci de lemn, scaune, iarbă, nişte role de fân, cutii şi câte şi mai câte. Am golit şi noi Mioriţa şi altă maşină pe care am folosit-o la transport şi ne-am apucat să instalăm standul Dacioților. După ce s-a terminat cu amenajarea, strada a fost eliberată de maşini şi redată pietonilor, aşa cum şi-au propus de acum şapte ani cei de la Cărtureşti, care fac Street Delivery. Mioriţa, însă, a rămas lângă standul nostru timp de trei zile, iar pentru asta vrem să le mulţumim organizatorilor, că ne-au primit pe noi, pe Dacioţi, cu tot cu maşină, într-un week-end în care se militează pentru transformarea străzii Arthur Verona în stradă pietonală. Şi pentru că în maşină, la volan, stătea ursul de pluş (pe care...
De mâine dimineaţă ne mutăm cu căţel şi purcel la Street Delivery, pe strada Arthur Verona din centrul Bucureştiului. Standul nostru va fi fix lângă Biserica Anglicană. Vom fi acolo cu Mioriţa (care va sta parcată, fără să scoată niciun sunet de motor, deoarece este week-endul în care strada se eliberează de maşini şi se redă pietonilor), cu jocuri de jucat, poveşti de povestit şi multe, multe surprize. Tot de mâine, la Street Delivery, vom avea o tombolă, care se va desfăşura în fiecare zi. Pentru că mai avem nevoie de carburant, de banii pe care trebuie să îi donăm pentru copiii din Mongolia şi pentru cei din România, dar şi de şpaga de la graniţă şi de multe altele, vom avea de vânzare tricouri cu Mioriţa şi Dacioţii, sacoşe din pânză, dar şi alte obiecte promoţionale. Oricine cumpără de la noi ne ajută să mergem mai departe, cât mai...
Hai week-endul ăsta, de vineri de la 11.00 până duminică la 18.00, la standul nostru de la Street Delivery, pe strada Arthur Verona! Vom avea jocuri de jucat, o baladă de remixat, Mioriţe de dat şi feţe-feţe de fotografiat. Şi în fiecare seară ne vom întinde în hamace să ascultăm şi să vedem poveşti de călătorie proiectate pe-o hârtie. Vom avea tombolă şi cadouri. Iar pentru cine vrea să ne ajute, vom avea tricouri de vânzare, dar şi un borcan măricel pentru donaţii în orice monedă. Şi, desigur, multe surprize. Vineri, 15 iunie 11.00 Dacioţi până-n Mongolia: cine, cum, încontro, de ce. 12.00- 14.00 Poveşti cu Uca Marinescu, despre expediţiile ei în Mongolia 17.00 – 18.00 Joacă-te cu noi! STAN-urile! Ping-pong! 18.00 – 20.00 Licitație – fiecare Daciot va pune la bătaie importante obiecte personale, iar fondurile strânse vor fi donate celor două ONG-uri susținute în cadrul acestui proiect: Beneva-Paşi...
Ce ar trebui făcut la o Dacie pentru un drum între 15.000 şi 18.000 de kilometri în condițiile cele mai extreme: de la autostrăzi la macadam, de la căldura deșertului la 0 grade în pasurile de la 4.500 de metri altitudine, cu praf, benzină cumpărată din diverse locuri de pe marginea drumului și cu mecanici amatori la bord? Pe la noi pe aici nu e bai, dacă pică ceva la Dacie găsești service-uri și piese la tot drumul. Mulți ne-au spus să înlocuim diverse piese cu altele mai bune, mai solide. De exemplu, să mai înălțăm maşina un pic, să îi punem anumite amortizoare, să îi punem carburatoare… Ne-ar fi costat destul de mult, mai ales piesele, dar pe lângă asta, Miorița nu ar mai fi fost Dacia. De ce să facem schimbările astea unei Dacii clasice, când maşina asta a demonstrat de zeci de ani că face faţă tuturor...
Dacioţii Jul, Molo şi Nicu am plecat cu Mioriţa spre Mongolia, în cadrul raliului umanitar Mongol Rally 2012.
Oda Mioriţei, varianta Dacioţilor
Sep 11, 2012
Văcuțele elvețiene? Caii americani a la Marlboro? Spasiba, avem aici Republica Altai!
Aug 27, 2012
Cum am intrat în Mongolia
Aug 22, 2012
Kîrgîzstan: destinația pentru următorul concediu
Aug 21, 2012
Kîrgîzstan, în sfârşit munţi, după un deşert interminabil
Aug 20, 2012