De vineri dimineaţă am devenit proprietari cu acte în regulă, după ce am bătut palma cu nea Ion – primul stăpân al Daciei şi mecanicul nostru de nădejde. Avem o Dacie Berlină 1310, născută în 2003, cu 82.000 de km la bord, care poate zbura cu maximum 143 de km/oră. Pentru Nicu e prima maşină, pentru Iulian este prima Dacie, iar eu ce să mai spun, aş vrea să iau mai întâi primul meu permis de conducere…

Când ne-am văzut cu cheia în mână şi cu actele semnate ne-am gândit că trebuie să o arătăm şi prietenilor şi apoi s-o punem la treabă până plecăm la drum lung. Aşa că atunci când Iulian Văcărean de la Beneva - Paşi către Viaţă, proiectul pe care îl susţinem noi, mi-a propus să ne sărbătorim ziua de naştere împreună, iar în loc de cadouri să adunăm haine şi jucării pentru copiii din vecinatatea mănăstirilor Cetăţuia şi Nămăieşti, am zis că a picat la fix. La a 40-a zi de naştere chiar nu aveam idee cum să mai petrec.

Zilele noastre de naştere s-au transformat până la urmă într-un botez în toată regula al Daciei noastre. Nu am avut noi atâta bere câtă ploaie a curs sâmbătă pe Berlină. Dacia însă nu s-a mohorât de la un banal cod galben, căci vorba aia, nu degeaba i se spune „Zâmbetul lui Iliescu”. Am avut şi noi grijă să îi punem un şnur luminos în jurul „gâtului”, acum cât o mai putem răsfăţa, că peste o lună şi un pic nu va mai fi răgaz de petrecere şi veselie.

Dacia noastră a avut numeroşi naşi care au umplut holul de la Home Matache cu jucării şi haine pentru copii (mulţumim tuturor prietenilor generoşi). Şi poate ar fi primit şi un nume, dacă nu avea o familie numeroasă formată din trei taţi.

Deci cum îi spunem?