Arhiva autorului
Cum am intrat în Mongolia
Pe un apus de soare de poveste, printre crestele albe cu zăpadă ale munţilor Altai, am ajuns, în urmă cu două seri, la gardul cu sârmă ghimpată de la punctul de frontieră Tașanta din Republica Altai, Rusia. Încă de la un post de control aflat cu câţiva kilometri înainte ne-au spus că e închis, aşa că ne-am întors sub un deal, unde mai erau două maşini, una de Mongol Rally şi alta cu o familie care călătoreşte din luna mai. Am campat acolo, iar imediat după apusul soarelui s-a lăsat un frigggg. Am făcut câte o supă la plic, ne-am mai încălzit cu o ţuică, cu un gin de la o echipă de americani şi apoi ne-am băgat în saci, că era frig rău şi bătea vântul. În Republica Altai trăiesc oameni de naţionalitate altai, budişti, dar în acel sat de graniţă şi în câteva din apropiere sunt kazahi. De...
Uzbekistan: măgăruşi, iurte, bani schimbaţi la negru
Uzbekistanul ne-a întâmpinat la vamă cu o barieră fortificată, ca pentru tancuri, și cu soldați cu kalașnikov și echipați ca de război. Funcționarii erau cam plictisiți, deloc încrâncenați, și vorbeau rusa. Asta ne-a ajutat foarte mult, căci nu am plătit nimic. Când l-am întrebat pe un vameș mai tânăr dacă sigur nu trebuie să plătim nimic, noi având experiența Turkmenistanului, când am plătit chiar şi o taxă pentru a putea ieși din vamă, ne-a spus că în Uzbekistan străinii, mai ales cei din vest, sunt bineveniți. L-am întrebat dacă pentru asigurarea obligatorie pentru mașină trebuie să dăm ceva, să nu avem probleme în caz de vreun accident. Ne-a spus că la ei, în Uzbekistan, nu sunt accidente. De ce nu am scăpat a fost controlul amănunțit al tuturor medicamentelor pe care le cărăm după noi pentru orice eventualitate. A trebuit să desfac fiecare cutie, să se convingă că nu sunt...
La poarta Iadului, la Derweze
Drumul de la Aşgabat până la graniţa cu Uzbekistanul trece prin deşertul Karakum. Am făcut drumul ăsta în două zile, cu o noapte de stat la Derweze: o gaură de 100 de metri diametru cu o adâncime de 20 de metri numită poarta Iadului, în locul localităţii dispărute Darvaza. Nu este un crater natural, ci rezultatul unor prospectări sovietice nereuşite la începutul anilor 70. Punga de gaz arde din 1971 şi a fost aprinsă de nişte geologi sovietici cu scopul de a consuma gazul într-o săptămână. Incendiul durează de atunci. La crater se poate ajunge numai cu maşini 4×4, aşa că ne-am înţeles cu un cioban care era dotat cu o astfel de maşină, am lăsat Mioriţa la el la stână, lângă iurta în care stă cu soţia şi cei doi băieţi, şi ne-a dus până la poarta Iadului. Acolo am avut parte de un spectacol magnific, am stat câteva...
Două zile pe Marea Caspică, până în Turkmenistanul fără semnal, fără net, fără…
Chiar a doua zi după ce am ajuns în Baku, capitala Azerbaidjanului, am fost cu un băiat de la hotel să căutam portul de unde pleacă feribotul către Turkmenistan. Acolo am dat peste un tip tânăr, nu foarte înalt, cu o faţă smolită şi rotundă, cu ochii mici şi negri. Se uita la noi, ne studia. Era dotat cu un telefon cu tastatură qwerty şi avea mereu o cască în ureche. Primea şi dădea telefoane încontinuu. Sau asta voia să arate… Mi s-a părut cam ciudat, dar l-am întrebat dacă ştie de vreun bac. Imediat mi-am dat seama că am dat peste cine trebuia. A zis că va primi informaţii despre feribot mai târziu. Noi voiam să mai stăm o zi în Baku, aşa că am stabilit să venim a doua zi să întrebăm. A doua zi, duminică, era linişte totală în port. Nici urmă de Ismail (aşa-l chema pe...
Cum miroase în cartierul vechi din Baku? A ceai.
Aşa cum povestea Iulian, Baku are o parte veche, o parte nouă şi una construită de Uniunea Sovietică. Noi am stat în centrul vechi al oraşului. Sâmbătă, fiind zi de odihnă, atât pentru noi cât și pentru Miorița, ne-am plimbat pe străzile din orașul vechi, unde oamenii stau în căsuțe vechi și toți vecinii se cunosc. Acolo am găsit magazine mai de cartier, cârciumioare. Pentru că oraşul este pe un deal, am luat-o în sus şi am văzut la un moment dat un magazin pe care era scris ceva în azeră – am înţeles mai târziu că scria dulciuri – şi am recunoscut Iran, Uzbekistan, Rusia, Turcia, Azerbaidjan. Când am intrat, am văzut pe doi pereţi numai cutii cu bomboane de toate felurile, din toate ţările din jur. Mai în spate era o altă zonă de rafturi, unde aveau ce vrei şi ce nu vrei în materie de fructe uscate:...
Cum am fost salvaţi din vulcanii noroioşi de trei amazoane
Ieri, când se crăpa de ziuă am ajuns lângă Rezervația Naturală Qobustan sau Gobustan, am campat undeva în câmp, dacă pământul ăsta uscat până în măruntaiele lui se poate numi câmp. Eu am dormit în maşină, pe scaunul din faţă, pentru că nu am mai vrut să-mi desfac sacul de dormit şi salteaua pentru câteva ore. Am folosit ursul şi prelata de la cort drept draperii pentru geamurile de la maşină, ca să nu-mi intre soarele în ochi. Simţeam efectiv că îmi arde faţa. Am făcut o fotografie şi am vrut să pun poza pe Facebook, dar am adormit cu telefonul Nokia Pure View în mână. M-am trezit peste trei ore de la un zumzăit sâcâitor. Tot felul de insecte se strecuraseră prin geamul lăsat puţin deschis pentru a putea respira. Când am deschis ochii tocmai trecea pe lângă noi un cioban azer cu o mustaţă neagră, deasă, cu o...
Miorița și legenda celor trei prezoane
Am scos sâmbătă Miorița din țară. A fost prima ei ieșire dincolo de granițele României. Nu știm cum aștepta ea momentul, dar noi aveam ceva emoții cum ne apropiam de Cenad, punctul de frontieră pe unde am trecut în Ungaria, din cauza celor trei prezoane. Toată lumea – prieteni, oameni de pe Facebook, de pe site – ne spusese că nu se poate trece granița cu o mașină cu trei prezoane. Când am căutat pe internet am găsit aceeași informație: sigur nu poți trece dincolo cu trei prezoane. Deși Molo a vorbit la Poliția de Frontieră, iar cei de acolo l-au asigurat că nu este nicio problemă, gura lumii… Dar s-a dovedit că povestea cu trei prezoane nu-i altceva decât o baladă, fatalism mioritic. Nu numai că am trecut granița fără să ne întrebe nimeni de prezoane, dar grănicerul ungur, un tip solid cu ochelari de soare ca de motociclist, a fost...
Ce am făcut trei zile la Street Delivery
Vineri dimineaţă, când am ajuns pe strada Arthur Verona, chiar lângă Biserica Anglicană, erau parcate dubiţe, dar şi maşini mai mici din care se descărcau corturi, bănci de lemn, scaune, iarbă, nişte role de fân, cutii şi câte şi mai câte. Am golit şi noi Mioriţa şi altă maşină pe care am folosit-o la transport şi ne-am apucat să instalăm standul Dacioților. După ce s-a terminat cu amenajarea, strada a fost eliberată de maşini şi redată pietonilor, aşa cum şi-au propus de acum şapte ani cei de la Cărtureşti, care fac Street Delivery. Mioriţa, însă, a rămas lângă standul nostru timp de trei zile, iar pentru asta vrem să le mulţumim organizatorilor, că ne-au primit pe noi, pe Dacioţi, cu tot cu maşină, într-un week-end în care se militează pentru transformarea străzii Arthur Verona în stradă pietonală. Şi pentru că în maşină, la volan, stătea ursul de pluş (pe care...
Tricouri noi, tombolă şi jocuri ca-n copilărie. La Street Delivery.
De mâine dimineaţă ne mutăm cu căţel şi purcel la Street Delivery, pe strada Arthur Verona din centrul Bucureştiului. Standul nostru va fi fix lângă Biserica Anglicană. Vom fi acolo cu Mioriţa (care va sta parcată, fără să scoată niciun sunet de motor, deoarece este week-endul în care strada se eliberează de maşini şi se redă pietonilor), cu jocuri de jucat, poveşti de povestit şi multe, multe surprize. Tot de mâine, la Street Delivery, vom avea o tombolă, care se va desfăşura în fiecare zi. Pentru că mai avem nevoie de carburant, de banii pe care trebuie să îi donăm pentru copiii din Mongolia şi pentru cei din România, dar şi de şpaga de la graniţă şi de multe altele, vom avea de vânzare tricouri cu Mioriţa şi Dacioţii, sacoşe din pânză, dar şi alte obiecte promoţionale. Oricine cumpără de la noi ne ajută să mergem mai departe, cât mai...
Dacioţii merg la Street Delivery!
Hai week-endul ăsta, de vineri de la 11.00 până duminică la 18.00, la standul nostru de la Street Delivery, pe strada Arthur Verona! Vom avea jocuri de jucat, o baladă de remixat, Mioriţe de dat şi feţe-feţe de fotografiat. Şi în fiecare seară ne vom întinde în hamace să ascultăm şi să vedem poveşti de călătorie proiectate pe-o hârtie. Vom avea tombolă şi cadouri. Iar pentru cine vrea să ne ajute, vom avea tricouri de vânzare, dar şi un borcan măricel pentru donaţii în orice monedă. Şi, desigur, multe surprize. Vineri, 15 iunie 11.00 Dacioţi până-n Mongolia: cine, cum, încontro, de ce. 12.00- 14.00 Poveşti cu Uca Marinescu, despre expediţiile ei în Mongolia 17.00 – 18.00 Joacă-te cu noi! STAN-urile! Ping-pong! 18.00 – 20.00 Licitație – fiecare Daciot va pune la bătaie importante obiecte personale, iar fondurile strânse vor fi donate celor două ONG-uri susținute în cadrul acestui proiect: Beneva-Paşi...
15.000 de km pentru copiii de la Marie Curie şi de la Lotus Children
“When life gives you lemons, make lemonade!” Asta este ceea ce a făcut Iulian Văcărean după ce şi-a pierdut mama într-o luptă inegală cu cancerul. În 2010 a înfiinţat asociaţia Beneva-Paşi către Viaţă “pentru a face să fie bine în România” – a luat o reţetă veche de limonadă a bunicii lui şi a început să vândă limonadă pentru a-i ajuta pe copiii bolnavi de cancer de la Spitalul Marie Curie din Bucureşti. Poveştile copiilor de la Secţia de Oncologie Pediatrică au fost spuse, printre alţii, de Alexandra şi Bogdan Dincă şi de Cristian Movilă. Raliul către Mongolia, în care plecăm pe 16 iulie, este o aventură, dar şi un raliu umanitar. Mioriţa noastră va fi donată odată ajunsă la destinaţie. În afară de Dacie, noi, Dacioţii, vom mai dona minimum 500 de lire sterline pentru copiii mongoli de la Lotus Children. Alte cel puţin 500 de lire sterline vom...
3 zile şi 3 nopţi la Bucharest Wheels Arena
Maşinile vechi au suflet şi personalitate, iar cine înţelege asta ştie să aprecieze lucrurile bine făcute şi, în general, maşinile vintage. Acesta este crezul Rotarilor Uniţi (United Wheelers), cei care ne vom găzdui de vineri până duminică în standul lor de la Bucharest Wheels Arena, în zona de camping. Practic, pentru 72 de ore, între 8 şi 10 iunie, Hala Rotarilor Uniţi se mută la cel mai mare eveniment anual auto-moto-sport extrem, Bucharest Wheels Arena, şi acolo, timp de 3 zile şi 3 nopţi, Rotarii vor suda, repara, găti, bea, canta şi dansa. Mioriţa, Dacia noastră Berlină, va sta şi ea alături de alte fiare cu suflet. Noi, Dacioţii, vom asculta muzică la vinil (că nu suntem fiţoşi cu radiocasetofon de maşină), vom meşteri câte una-alta sub capotă, ne vom întinde pe vreun hamac să ne uităm la stele şi să visăm la Mongolia şi vom spune poveşti ca în...
