Arhiva autorului
Radar? Radar. Amendă? Şpagă.
Din cauza unui Dorel azer am zăcut ieri toată ziua la graniţa dintre Georgia şi Azerbaidjan. Pe bucăţica aia dintre ţări nu există niciun copac, nicio tufă, nicio pată de ceva verde, numai iarba tăiată regulamentar şi pusă ca să dea bine la intrarea într-o ţară în care cu siguranţă ne va fierbe creierul în propria incintă. Am trecut până la urmă în Azerbaidjan, târziu, fără să dăm niciun ban, pentru că au remediat problema cablului tăiat şi le-a funcţionat sistemul electronic. Dar nu ne-a ţinut mult bucuria. Inevitabilul (despre care ne avertizase şi Mihai Barbu şi alţi aventurieri) s-a produs. Mioriţa a fost oprită la câţiva km după graniţă, de un poliţist tânar, care a coborât tacticos de la volanul unui BMW seria 3 şi ne-a informat că, în mod fantastic, Dacia noastră, bătrânica noastră, a prins puteri nebănuite, ca un cal care tocmai a mâncat jăratic, şi a...
Dorelul azer a tăiat cablul la vamă. Aşteptăm de la prânz între ţări.
UPDATE: Am reuşit, am reuşit, am reuşit! Următoarea oprire: Gandja. La granița georgiano-azeră s-au strâns nouă echipaje Mongol Rally din Olanda, Belgia, Marea Britanie, Italia și noi, Dacioţii, din România, plus alte mașini care nu fac parte din raliu. Toată lumea așteaptă să se repare cablul taiat de un Dorel azer la cațiva metri de vamă şi din cauza căruia nu au ei internet. Oficialii azeri au început să caute repede soluții, pentru că nu vor să se trezească cu o mică Vama Veche plină de corturi pe aici, pe iarba frumos tăiată în complexul Qirmizi Kurpu. Aşa că l-au chemat pe Molo, care a devenit translatorul oficial între grănicerii azeri și echipele Mongol Rally, pentru că ştie rusă. Grănicerii au spus că au două variante de rezolvare a situației: să strângă toate actele noastre și ale mașinilor și să meargă cu ele la cel mai apropiat punct de trecere...
Gori, oraşul lui Stalin
Prin Gori doar am trecut, în urmă cu două zile, în drumul nostru de la Batumi la Tbilisi. Nici nu ne-am fi oprit dacă aici nu s-ar fi născut la 18 decembrie 1878 Ioseb Besarionis dze Jughashvili sau mai simplu Stalin. În afară de Muzeul Stalin, în Gori n-am văzut mare lucru. E un oraş nerenovat, blocurile sunt foarte, foarte gri, oamenii cam la fel, nu sunt obişnuiţi cu turiştii şi cu străinii. Doar centrul oraşului este puţin renovat şi în mod special casa în care s-a născut Stalin, o casă veche, aranjată mai târziu cu coloane. Pare că tot oraşul a fost redesenat după ce Stalin a devenit cine a devenit. Georgienii sunt însă indiferenţi, pentru ei centrul este doar centrul oraşului, nu prea contează că e casa lui Stalin acolo. De altfel, statuia din bronz, înaltă de şase metri, a fost mutată în 2010 din piaţa centrală. Cel...
Ne-am reparat portbagajul cu 20 de lari, un calendar deocheat şi conserve de pate
Ieri dimineață ne-am trezit destul de greu în Batumi, din cauză că oboseala începe să se acumuleze. Am băut un Nescafe 3 în 1 Strong și ne-am apucat de lucru la portbagaj. Avem greutate foarte mare pe el, poate prea mare, iar după 5.600 de kilometri streașina laterală a început să se deformeze acolo unde am fixat cei patru tălpici. Nu e o problemă aşa gravă, doar că ușa de la șofer deja se deschide mai greu. Avem nevoie de o oră și de sculele din dotare ca să descărcăm bagajele și să repunem portbagajul la locul lui. Sistemul actual a rezistat până acum, dar urmează drumuri lungi cu multe gropi și hârtoape și ne e teamă că dacă nu realocăm cumva greutatea bagajelor va trebui să sudăm portbagajul sau rămânem fără el. După încă o zi de mers, de la Batumi până la Tbilisi, la recomandarea lui Irakli, soţul...
Turcii ospitalieri şi ţara lor lungă cât lumea
Am plecat pe la prânz de la hostelul din Istanbul în care am dormit câteva ore. Străzile erau pline de oameni care se plimbau, cărau câte ceva sau discutau cu vecinii la un ceai.Turcii sunt ospitalieri, dornici de conversație, dar și curioși. Ne întreabă în turcă cine suntem, unde mergem și privesc admirativ Dacia noastră. Noi le răspundem în română, le arătăm harta expediției, moment în care se uită neîncrezători la noi Pe drum Mioriţa a fost claxonată de autoturisme, de camioane, de motorete sau de taxiuri. Cea mai emoționantă a fost întâlnirea cu doi turci care conduceau în paralel cu noi. Ei ne zâmbeau, râdeau și vorbeau cu noi în limba lor, iar noi le răspundeam în română. Le-am dat un autocolant al expediției și am făcut poze. Înainte ca drumurile noastre să se despartă, ne-au arătat ecranul telefonului pe care scria mare: “au avut un drum frumos”… Autostrada...
Ce maşini au luat startul în Mongol Rally
879 de aventurieri din Europa, America, Australia şi cine ştie din ce alt colţ al planetei au luat startul pe 17 iulie în cel mai nebunesc raliu umanitar, Mongol Rally, ediţia 2012. Vom merge prin deşert, prin munţi, iar maşinile vor avea de suferit mulţi, mulţi kilometri de teren accidentat. Asta e şi ideea, spun organizatorii, Mongol Rally nu este o cursă unde trebuie să te baţi să ajungi primul, este un raliu în care trebuie să ţii cu dinţii de maşină să nu se rupă în două. Mai ales că trebuie să donezi maşina la final, când ajungi la Ulan Bator, dacă vrei să îţi recuperezi garanţia de 1.350 de lire sterline. Pentru că trebuie să fie greu, distractiv şi provocator, maşinile trebuie să aibă motorul de maximum 1,2l. Ce înseamnă asta? Imaginaţă-vă că aţi conduce prin deşert un autoturism la care şi o cămilă s-ar uita cu un...
Pit stop la La Hală. Next stop, Istanbul.
Am ajuns ieri noapte târziu înapoi în București, după un drum lung de la Arad, prin această țară atât de mare că o străbați cu mașina în mai bine de juma de zi. Am parcat direct la La Hala, service-ul prietenului Seba, locul în care ne-am petrecut mai mult timp decât acasă în ultimele săptămâni. După 2.000 de km prin Europa eram convinși că trebuie să schimbăm arcurile spate, poate chiar și amortizoarele, din cauză că Mioriței noastre îi atârnă fundul de se freacă roțile din spate la fiecare dâmb puțin mai ridicat. Soluțiile pentru arcuri erau dintre cele mai fantastice: să punem arcuri de offroad; să punem mingi de tenis între arcuri, pentru a le întări (posibilitate eliminată prima, din motive tehnice, deși ni s-a părut tare haioasă); să punem arcuri mai înalte. După ce băieții de la La Hală s-au uitat în măruntaiele Daciei au decis să nu schimbe...
Patru ţări în 12 ore şi prima pană, în România
UPDATE Ieri noapte târziu, după ce am răsuflat ușurați și am scris postarea de mai jos, am făcut prima pană. Imediat după vama Nădlac. Şi se mai întreba lumea de ce umblăm cu patru roţi pe portbagaj… Pentru că avem nevoie! Am plecat de la castelul Klenova, în Sud-Vestul Cehiei, la graniţa cu Germania, ieri, pe la 9.30 dimineaţa. Ăsta a fost startul nostru oficial. Fiecare maşină a luat startul când s-a trezit echipajul. În raliul umanitar Mongol Rally nu contează nici cine pleacă primul, nici cine ajunge primul, nici cine fură la traseu. Fiecare îşi alege când să ia startul, când să plece la drum şi, mai ales, pe unde. Pentru că eram aproape de Germania şi pentru că autostrada cehă ne-a cam zdruncinat din cauză că este făcută mare parte din plăci, am decis să mergem prin Germania, Austria, Ungaria, până în România. Am făcut peste 1.000 de...
Mioriţa has left the country
Peste mai puţin de două ore, la 9.00, plecăm din faţa Casei Presei din Bucureşti către Mongolia. Molo, Iulian, Nicu, Mioriţa, ursul, Copilu’, un motan mov… şi cine ştie cine se va mai alipi pe drum. La început eram doar noi, cei trei dacioţi, şi maşina. Acum parcă suntem muzicanţii din Bremen. Din Bucureşti mai facem popas azi în Piteşti, Craiova, Drobeta, Gărâna (la festivalul de jazz). La Gărâna stăm până sâmbătă, când plecăm spre Praga. Pe 17 iulie, dis de dimineaţă, luăm startul oficial în raliul umanitar Mongol Rally. Traseul nostru ne va aduce prin Bucureşti, dar numai cât să ne luăm restul bagajelor şi să fugim repede tot spre est până când vedem numai iurte în faţa ochilor. Mioriţa e gata de marea aventură, are un portbagaj marca La Hala (băieţi, vă mulţumim), un rezervor suplimentar, circuit electric schimbat, plasă pentru protecţia parbrizului şi, ca orice Dacie care...
Chiar plecăm cu o Dacie în Mongolia şi le mulţumim prietenilor pentru asta
Am apărut la TV, ne-am auzit la radio şi ne-am văzut în presa scrisă sau online. Deşi am răspuns la multe întrebări, mai sunt lucruri nespuse şi oameni cărora vrem să le mulţumim. Chiar plecați în Mongolia cu o Dacie 1310? Cu ce vă întoarceți? Unora nu le vine să creadă, iar alții au pus pariuri dacă ajungem sau nu. Da, plecăm, chiar peste trei zile, iar de întors ne întoarcem cu Transsiberianul. Câțiva litri buni de vin, de țuică sau banii pe două-trei tricouri nu sunt prețul acestei expediții. Costă mult mai mult. De aici apare inevitabil următoarea întrebare: plecați pe banii Dacia, nu-i aşa? Nu, nu suntem sponsorizaţi de francezi, deşi nu ne-ar fi deranjat să ne ajute cât de puţin. Lucrând la acest proiect ne-am redescoperit și am descoperit oameni frumoşi. Am primit diverse cadouri, de la scule pentru mașină până la un radiomp3, țuică sau un...
Ce cadou îi puteţi face Mioriţei la plecare
Mai avem fix 5 zile până plecăm în marea aventură. În drumul nostru spre Praga şi înapoi ne-am gândit să ne oprim în câteva oraşe mari, pentru a ne întâlni şi cu voi, prietenii din ţară care ne urmăriţi. Astfel, pe 12 iulie, în drum spre Gărâna Jazz Festival, vom face câte un scurt popas în: Piteşti, Craiova, Drobeta Turnu Severin, Reşiţa. La ieşirea din ţară către Praga, adică pe 15 iulie, vom trece prin Timişoara. Pe 17 iulie vom fi la Praga, unde vom lua startul oficial al raliului umanitar Mongol Rally. Pe 18 iulie ne vom întoarce prin Arad, Petrila (unde îl vom vizita pe Ion Barbu, care ne-a desenat tricourile), Târgu Jiu şi poate Sibiu. Vă spunem, ca să fiţi pregătiţi şi să ne daţi întâlnire. Vom anunţa, desigur, pe site şi pe pagina noastră de Facebook orele la care vom ajunge. Până atunci, însă, noi facem...
Prieteni de drum. Azi Mihai Barbu.
Mai avem foarte puţin până la startul oficial de la Praga de pe 17 iulie. Facem liste, bagaje, pregătim maşina de drum şi pur şi simplu nu ne mai ajunge timpul. Săptămâna asta vă lăsăm în compania prietenilor noştri. De când am început acest proiect am cunoscut numeroşi oameni frumoşi şi am ascultat poveştile lor interesante pe care merită să le citiţi. Mihai Barbu este primul cu care ne-am întâlnit de când am lansat proiectul. Mihai este şi primul român care a luat-o serios spre Mongolia – în 2009, cu motocicleta, un drum dus-întors. Ca să ajungă la destinaţie a vândut kilometri. Povestea lui o puteţi citi aici sau aici. Mihai ne-a arătat drumuri care nu sunt desenate pe hartă şi ne-a dat sfaturi pe care nu le vom găsi în niciun ghid de călătorie şi pe niciun site de profil. mongolia.ro © Mihai Barbu
