Ce e acolo, sub un cer mai albastru ca niciunde?

Mongolia… Dacă aş fi încercat să o aşez pe o hartă imaginară o vedeam suspendată undeva între Rusia și China.
Am învăţat la școală despre marea invazie mongolă care a cuprins Asia și a ajuns până la răzeşii noștri. Marea hoardă…Ginghis Han.

Și totuși, ce e acolo, dincolo de marele deșert Gobi, sub un cer mai albastru ca niciunde, pe un tărâm unde caii sălbătici aleargă liberi?
Îmi imaginez că acolo se află un popor cald, primitor, învățat să se descurce cu puțin, dar cu un suflet mare. Un cer înalt și de un albastru extraordinar, care se întinde peste verdele crud al Mongoliei. O civilizație străveche și totuși necunoscută mie și multora.

Nu îmi amintesc când a apărut prima oară gândul de a merge acolo. Știu doar că a crescut, puțin câte puțin, iar în 2009, când am citit aventura lui Mihai Barbu (căruia îi mulţumim pentru susţinere, sfaturi şi fotografii), am ştiut că trebuie să fac şi eu asta.
La jumătatea lunii iulie vom pleca în aventură și, dacă Buddha va dori (apropo, peste jumătate din populație este de religie budistă, iar 40% sunt atei), peste încă o lună vom ajunge sub cerul mongol. Voi avea sufletul deschis.